miercuri, 27 februarie 2008

Somewhere Over The Rainbow

EVA CASSIDY - AUTUMN LEAVES

LINDA RONSTADT

LARA FABIAN

AFORISME DESPRE VIATA - diversi autori

luni, 18 februarie 2008


SI TU AI PUTEREA PARANORMALA A RECUNOSTINTEI

Cuvintele se pricep la fel de bine să hrănească sufletul şi să taie mai adânc decât sabia. Uneori sunt voluptuoase ca fructele. Elastice, aromate. Alteori strălucesc intens, ca nişte cai în plină alergare. Vibrează continuu.

Câteodată le purtăm la glezna inimii şi ne fac să dansăm în lumea interioară ca dervişii beţi de fericire. De fapt toţi putem stârni lumina sau stihiile cu ajutorul cuvintelor în care credem, al cuvintelor pe care le frecventăm.

Cuvintele sunt universuri şi dacă ne ridicăm sau ne prăbuşim prin intermediul lor este întotdeauna alegerea noastră.

A numi ceva înseamnă a-i afirma existenţa şi a-i invoca prezenţa. De aceea mentalitatea magică interzice oamenilor să pomenească pe şleau obiecte şi fiinţe primejdioase.

Ţăranii din Apuseni nu riscă nici în vremurile noastre să spună ursului din pădure altfel decât Moş Martin. Iar pe nesocotitul adversar al lui Dumnezeu nu se încumetă să-l numească direct, ci îl poreclesc Necuratul, Ducă-se pe pustii, Bată-l crucea, Nefârtatul...

Psihologia contemporană a descoperit că vorbele declanşează efecte biochimice şi reacţii fiziologice care produc satisfacţie profundă sau adevărate dezastre lăuntrice.

O adresare violentă sau răutăcioasă creşte dramatic presiunea sanguină a interlocutorului, ritmul respiraţiei şi tensiunea lui musculară, în timp ce cuvintele afectuoase îl relaxează şi îl îmbujorează de fericire. Revelaţia unui asemenea impact ne motivează să urcăm pe o nouă treaptă de responsabilitate. Mai ales că primii care ascultă suntem... noi înşine.

Manevrate greşit, propriile vorbe, rostite sau doar gândite, ni se întorc împotrivă. Ca armele recruţilor stângaci care se împuşcă singuri în picior.

În limba română cuvintele capabile să inducă stări negative sunt de trei ori mai numeroase decât cele care descriu sentimente pozitive. Pentru specialişti faptul rămâne o simplă constatare. Dar pentru cei hotărâţi să-şi transforme din temelii felul în care gândesc, simt şi acţionează, acest raport statistic înseamnă o provocare la întreită luciditate.

Un impuls de a înlocui obişnuitele afirmaţii toxice cu unele pline de energie, optimiste, binefăcătoare. Vrei ca vorbele tale să devină o parte a practicii spirituale cotidiene? Pentru a dezvolta vigilenţa care-ţi identifică automatismele şi formulările negative ai, într-adevăr, nevoie de antrenament. Dar poţi începe ceva important chiar acum - să spui din tot sufletul “mulţumesc”.

Îndrăzneşte să repeţi în gând. “Mulţumesc”. E un cuvânt care descătuşează instantaneu energia recunoştinţei. Nu prea găseşti motive de gratitudine? Dacă priveşti atent, descoperi însă o sumedenie. Oricât de mărunte ar părea, merită cu prisosinţă să te înclini sufleteşte în faţa lor şi să spui din nou şi din nou “mulţumesc”.

Nimic din ceea ce primeşti nu ţi se cuvine pur şi simplu. Fiecare gură de aer pe care o respiri este un privilegiu divin, o copleşitoare dovadă de dragoste. Universul îţi întinde toate mâinile şi toate darurile.

Azi e frig şi mohorât? Mulţumeşte pentru lumina care freamătă sub nori, pentru micile delicii pe care ţi le oferă mirosul, gustul, văzul, pipăitul, auzul. Pentru mâncarea de pe masă, pentru locuinţa care te apără de capriciile vremii, pentru oamenii care te-au primit în inima lor, pentru surâsul de simpatie al unui străin. Pentru libertate şi vremea de pace, pentru fiecare străfulgerare de frumuseţe la care eşti părtaş. Pentru tot ce te face să râzi cu poftă. Pentru ce te impresionează, te înduioşează, te farmecă din cele petrecute ţie sau altora, fie şi necunoscuţi.

Mulţumeşte cât mai des în timpul unei zile. Fă acest exerciţiu de gratitudine o săptămână, o lună, un an. Până când inima însăşi reverberează şi se umple de o dulceaţă enigmatică. Şi ştii marele secret? Nu suspina, nu regreta nimic din ceea ce încă îţi lipseşte. Nu te ruga să primeşti lucrurile pe care ţi le doreşti. Pur şi simplu mulţumeşte pentru ele cu fervoare, neobosit, la fel ca pentru tot ceea ce viata iti daruieste chiar acum. Multumeste la timpul prezent. Daca o faci cu perseverenta te vei convinge de puterea paranormala a recunostintei.

Sursa: venus.org.ro

vineri, 15 februarie 2008

CASA MAICII DOMNULUI DIN EFES

Casa Maicii Domnului, aflata intr-un frumos parc localizat intre Efes si Seljuc, este socotita, conform traditiei locului, drept locul in care Fecioara Maria si-a petrecut ultimii ani ai vietii pamantesti. Locul , inconjurat de un brau gros de plante si pomi, este considerat sfant, atat de crestini cat si de musulmani. Linistea asezarii nu poate fi tulburata nici macar de multimile de pelerini ce vin zilnic aici pentru inchinare.

Casa Maicii Domnului din Efes - traditie si istorie

Conform traditiei crestine, Maica Domnului a fost adusa in Efes de catre Sfantul Apostol Ioan Evanghelistul, la scurt timp dupa Invierea din morti a Domnului Hristos, aici urmand a locui pana la Adormirea ei.

Sfantul Apostol Ioan este cel caruia Hristos, aflat pe Cruce ii zice sa aiba grija de Maica Sa. In aceasta privinta, Sfanta Scriptura marturiseste urmatoarele: "Iar Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care Il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine." (Ioan 19, 26-27).

Pe langa aceasta marturie biblica, traditia conform careia aceasta casa a gazduit-o pe Maica Domnului in ultimii ei ani de viata pamanteasca, se mai bazeaza si pe datele istorice conform carora Sfantul Apostol Ioan a venit in Efes, dupa evenimentele din Ierusalim.

Arheologii care s-au ocupat cu cercetarea cladirii si a locului au ajuns la concluzia ca incaperea cinstita drept "Casa Fecioarei Maria" dateaza in mare parte din secolele VI-VII. Dar, spre intarirea traditiei amintite mai sus, acestia au descoperit faptul ca fundatiile casei au o origine mult mai veche - posibilitatea ca acestea sa apartina secolului I fiind foarte mare.

Casa Maicii Domnului din Efes - in viziunea maicii Catherine

Locul acesta a fost cinstit de catre crestini inca din vechime, insa istoria recenta aminteste drept re-descoperire a lui un moment neobisnuit. Astfel, in anul 1912, Anne Catherine Emmerich, o maica de de la o manastire din Germania, care nu si-a parasit niciodata chilia, a descris in detaliu locul si imprejurimile.

Maica Emmerich, imobilizata la pat, a intrat in transa, pe maini aparandu-i semnele cuielor iar in minte venindu-i viziuni in care Fecioara Maria, impreuna cu Apostolul Ioan, a plecat dinspre Ierusalim spre Efes. Ea a descris Casa Mariei cu lux de amanunte - tot ceea ce a spus a fost consemnat in scris de catre scriitorul Brentano, aflat langa patul acesteia.

Maica Emmerich a descris Casa drept o cladire rectangulara din piatra, zidita special de catre Apostolul Ioan pentru Fecioara Maria. Camera a fost dotata cu o vatra si cu o absida - peretele acesteia fiind rotunjit. Camera a doua, lipita de cea cu absida, este considerata a fi fost locul in care Fecioara Maria dormea. Aceasta a doua camera era strabatuta intr-o laterala de un izvor.

Pe langa detaliile de ahitectura, maica a mai spus si faptul ca Maica Domnului a adormit la varsta de 64 de ani, fiind mai apoi inmormantata intr-o pestera din apropierea casei in care si-a petrecut ultimii ani. In momentul in care sicriul acesteia a fost deschis, la scurt timp dupa, acesta a fost gasit gol. In acel moment, casa a fost transformata in capela.

Casa Maicii Domnului din Efes - inceputurile pelerinajului actual

La cativa ani dupa viziunile maicii Emmerich, clericul francez Gouyet a citit insemnarile lui Brentano in legatura cu viziunile maicii. Din curiozitate sau convins de realitatea descrierilor, acesta a plecat intr-o calatorie spre Efes, cu scopul de a gasi Casa Fecioarei Maria.

Gouyet a gasit o casa identica cu cea din descrierile pe care ajunsese sa le citeasca. Imediat ce a vazut aceasta, el a trimis o scrisoare episcopilor din Paris si Roma, insa raspunsul nu a fost unul pe masura asteptarilor.

La data de 27 iunie 1891, doi preoti ai ordinului Sfantul Lazar si doua oficialitati catolice au fost trimisi in Efes pentru a cerceta locul cu pricina. Acestia au gasit aici o mica capela ajunsa in ruina. Capela detinea inca o statuie afectata de timp a Fecioarei Maria.

Acestia s-au intors la Izmir cu raportul realizat in privinta locului. Dupa acestia au mai fost trimisi si alti preoti si cercetatori.

Pana in anul 1892 Casa Fecioarei Maria a fost una dintre destinatiile pelerinajelor catolice. Casa si capela au fost restaurate in anul 1897, an in care a fost ridicat si un adapost pentru pelerini.

Locul a fost vizitat ulterior si de catre papii Paul al VI-lea si Ioan Paul al II-lea, care au confirmat valoarea locului ca destinatie de pelerinaj. La data de 29 noiembrie 2006, papa Benedict al XVI-lea a slujit aici Sfanta Liturghie.

Casa Maicii Domnului din Efes - astaziCasa Maicii Domnului din Efes este un loc cinstit atat de catre crestini cat si de catre musulmani. Musulmanii cinstesc acest loc deoarece si ei cred in Nasterea lui Hristos dintr-o Fecioara. Ei o cinstesc pe Fecioara Maria ca pe mama profetului Iisus.

Locul se afla si acum in grija calugarilor ordinului Sfantului Lazar. Parintii slujesc zilnic Sfanta Liturghie in interiorul capelei. Doua maici din localitate citesc zilnic slujbele de la strana.

Micuta cladire din piatra in forma de T consta in doua camera - prima camera, care este considerata a fi fost dormitorul, se afla in dreapta, iar a doua camera, in care se afla si capela, este asezata in partea stanga.

Casa mai are si o mica bucatarie, tot in partea stanga. Locul este dotat si cu rampe pentru persoanele cu dizabilitati de locomotie. De asemenea, pelerinii gasesc aici camere curate pentru odihna.

Interiorul casei a fost pastrat si simplu si auster, nefiind incarcat cu nimic in plus. Singurele lucruci care se gasesc in interiorul acesteia sunt altarul, icoanele care o reprezinta pe Maica Domnului si lumanarile care ard permanent.

In fiecare an, la data de 15 august - Praznicul Adormirii Maicii Domnului - clerici ortodocsi, catolici si musulmani conduc slujbele din capela. Aceasta slujba este una dintre foarte rarele ocazii in care cele trei confeciuni slujesc impreuna, in pace.

Casa Maicii Domnului din Efes - izvorul vindecator
Izvorul care curge pe sub podeauna acestei case se crede ca este vindecator, multime de vizitatori sustinand ca au fost vindecati de anumite suferinte. In interiorul casei se afla o multime de cruciulite, bratari si inele, lasate in urma de cei care s-au vindecat aici.

duminică, 10 februarie 2008

DRAGOBETELE RAPUS DE SFANTUL VALENTIN?


Cand se serbeaza Sf. Valentin?Sf. Valentin (Ziua Indragostitilor) dateaza din timpul Imperiului Roman, cand era o sarbatoare in cinstea Iunonei, sotia lui Jupiter. In data de 15 incepeau Lupercaliile. In data de 14 februarie, numele fetelor erau scrise pe biletele, fiecare baiat tragea un biletel si astfel baiatul si fata al carei numele il trasese constituiau o pereche pe perioada Lupercaliilor Cine este Sf. Valentin?Traditia catolica spune ca in timpul imparatului Claudiu al II-lea casatoriile fusesera interzise in Imperiul roman. Imparatul credea ca barbatii refuza sa se inroleze in aramata din cauza sotiilor si logodnicelor lor. Sfantul Valentin, un preot care traia in perioada aceea, a ajutat crestinii si pe cei casatoriti in ascuns, ceea ce i-a adus pana la urma moartea. A fost adus in fata Prefectului, condamnat la moarte in data de 14 februarie 270 d.H.
Ce traditii sunt de Sf. Valentin?In primele secole ale erei noastre, numele fetelor erau scrise pe biletele, fiecare baiat tragea un biletel si astfel baiatul si fata al carei numele il trasese constituiau o pereche pe perioada Lupercaliilor. In zilele noastre manifestarile ce au loc de Sf. Valentin sunt concertele in aer liber sau in sali de spectacole, petrecerile din discoteci si ofertele speciale din magazine.Modul de multe ori exagerat de serbare a Sf. Valentin a iscat controverse nu numai printre romanii suparati de amploarea pe care a luat-o aceasta "sarbatoare de import", ci si printre catolicii pastratori ai traditiilor din alte tari. Va lasam pe dumneavoastra sa decideti cand si cum petreceti ,,Ziua Indragostitilor"

sâmbătă, 9 februarie 2008

CAUTA FERICIREA

Cauta fericirea-si nu o vei gasi niciodataCauta banii, si vei deveni bogat si poate corupt. Cauta-te numai pe tine insuti, si vei fi plin de eul tau si poate foarte infumurat.
Cauta fericirea. Iti este oferit spre cumparare in cutia de scrisori, prin afise si anunturi pe strazi si drumuri, in pravalii si magazine, in toate reclamele de pe toate canalele de televiziune. Ti se vand mii de vise intr-o lume care vorbeste de o mie de ori mai mult despre fericire…si minte.
Cauta fericirea in bani si averi, si nu o vei gasi niciodata.
Fericirea este ca o umbra: te urmareste cand nu te gandesti la ea! Fericirea este ca un ecou in adancul inimii tale; iti raspunde cand te daruiesti pe tine insuti.

Incepe cu un zambetincepe ziua cu un zambet. Incepe fiecare dimineata cu o inima prietenoasa. Munca te va obosi atat, vei putea sa te bucuri mai mult de partile frumoase ale vietii. Pentru semeni, o fata vesela in fiecare zi este o noua raza de soare.
Daca iese prost, nu prea pui la inima. Propria suparare devine mai mica si povara celorlalti mai usoara. Un bolnav prinde curaj datorita tie si cine este in intuneric vede o raza de speranta. O fata prietenoasa si un cuvant prietenos devin ingeri salvatori.
Nu, nu nu ai o fata urata. Nu cred asta. Toate fetele sunt frumoase, daca in spatele lor se afla o inima buna. Si fata ta cea mai frumosa este fata prietenoasa. De aceea, stai in fiecare dimineata in fata oglinzii cu acest mic exercitiu al inimii:„omule fii multumit ca traiesti.Azi nu exista o fata amarata.O fata trista nu este nimanui de folos.Va fi o zi buna. Vreau sa fiu recunoscator.Inima mea sa fie libera de ura si invidie.Pot sa fiu fericit.”

MELOTERAPIA

MELOTERAPIA SI INFLURANTA SUNETULUI ASUPRA PSIHICULUI UMAN.Înaltimea sunetului: este determinata de un anumit numar de vibratii pe secunda ce sint definitorii pentru sunetul respectiv. Modul în care se succed sunetele de diferite înaltimi în cadrul unui fragment melodic influenteaza foarte mult impactul psihologic al melodiei asupra ascultatorului.Durata: este reprezentata de timpul efectiv în care este sustinut sunetul. De durata sunetelor depinde ritmul melodiei. Este un lucru stiut ca orice fiinta umana este apta de ritmicitate. Ritmul ne relaxeaza sau energizeaza. Dupa nastere, copilul adoarme mai usor daca este leganat în ritmul batailor inimii mamei,iar în armata marsul ritmat stimuleaza mersul.Intensitatea: este caracterizata de numarul de decibeli ai sunetului. În acest sens, intonarea aproape în soapta a unei melodii lente poate fi un factor deosebit de favorizant al introspectiei, în timp ce anumite melodii ascultate lo intensitate mare pot favoriza efectul cathartic (de descarcare afectiva).Timbrul: este dat de numarul specific de armonice care însotesc fiecare sunet în parte. Fiecare voce, fiecare insument are un timbru specific.S-a demnostrat faptul ca persoanele care au o voce caracterizata printr-un numar mare de armonice sint percepute ca fiind o prezenta placuta, linistitoare.Acest fapt este deosebit de important în domeniul hipnozei si al meloterapiei, deoarece terapeutul trebuie sa fie capabil sa induca relaxarea pacientului prin inflexiunile vocii sale.Meloterapia este o modalitate terapeutica complexa, cu efecte benefice în domeniul bolilor psihosomatice si în cel al ariei psihopatologice saual normalitatii psihice, pentru relaxare, motivare ori descarcare emotionala.TRATAREA DIFERITELOR AFECTIUNI PRIN MELOTERAPIEStudiile de psihologie efectuate pina acum au permis elaborarea urmatoarelor recomandari:* Pentru calmarea sistemului nervos : Concertul nr. 5 pentru pian si orchestra de Beethoven si Uvertura operei Parsifal de Wagner.* Pentru destindere psihica si relaxare: Sonata pentru flaut, alto si harpa si Clar de luna de Debussy, Nocturnele lui Chopin .* Pentru combaterea oboselii si surmenajului: Poemul simfonic Vltva de Smetana si Dimineata de Grieg.

vineri, 8 februarie 2008

Când aripa ţi se frânge, zboară, cerul e la fel de înalt sau de lat, de profund şi cu aripile tăiate, pasăre purtând în ochi imaginea celeilalte margini de zare. Condiţia esenţială pentru un zbor de durată este dorinţa de zbor, speranţa că vei ajunge, şi pentru tine, îndrăgostitule, şi pentru tine, omule de orice suflet, şi pentru tine, savantule. (Mariana Fulger)