miercuri, 23 aprilie 2008

Simboluri legate de Învierea Domnului




Sărbătoarea Paştilor este însoţită de o serie de obiceiuri pe care le-am moştenit de la înaintaşii noştri. Unele dintre acestea au fost preluate din Vechiul Testament şi îmbogăţite cu noi sensuri în creştinism; altele, deşi păgâne la origine, s-au încreştinat odată cu cei care le ţineau mai înainte. Mai jos, ne vom opri asupra câtorva acte sau obiceiuri, căutând să aflăm care este legătura lor cu praznicul Învierii şi în ce măsură îl pot ajuta pe credincios să se apropie mai mult de Dumnezeu.

Lumânarea

În noaptea de Înviere, credincioşii care merg la biserică se îngrijesc să vină cu lumânări pentru „a lua lumină“: din candela aflată pe sfânta masă, preotul aprinde o lumânare, apoi, ieşind la credincioşi, le adresează chemarea: „Veniţi de luaţi lumină!“ Astfel, în noaptea Învierii, toate lumânările aprinse din biserică, pe care creştinii le ţin în mâini pe toată durata slujbei, sunt, de fapt, o singură lumină. Această lumină este dusă apoi de fiecare, la casa sa. Mulţi creştini păstrează restul de lumânare rămasă nearsă din noaptea Învierii şi o aprind în cursul anului în timp de furtună sau în cazul în care au un mare necaz în casă.
Lumânarea este nelipsită la slujbele bisericeşti. Potrivit rânduielilor liturgice, nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie dacă nu sunt lumânări aprinse. Aceasta înseamnă că lumânarea nu este un simplu obiect de decor, ci îndeplineşte un rol important în viaţa creştină. Înainte de toate, lumânarea aprinsă iradiază lumină, luminează, ceea ce trimite cu gândul la Dumnezeu Însuşi, despre care Sfânta Scriptură ne spune că este lumină (1 Ioan 1,5).
Apoi, lumânarea care arde este „vie“: flacăra este într-o continuă mişcare, iar ceara se consumă încet, încet. Este simbolul jertfei, care presupune ardere pentru Dumnezeu şi pentru semeni, dăruire de sine. Lumânarea ne aminteşte, astfel, că viaţa noastră trebuie să fie o jertfă, că a înainta pe calea mântuirii înseamnă, de fapt, asumarea jertfei.
În acelaşi timp, semn al jertfei curate pe care omul o aduce lui Dumnezeu, lumânarea însăşi trebuie să fie curată. Se cuvine ca lui Dumnezeu să-I oferim nu atât ceea ce este mai scump, cât ceea ce este mai valoros, de cea mai bună calitate, ca răspuns faţă de bunătăţile pe care El le revarsă permanent asupra noastră. De aceea, ar fi bine ca omul să nu folosească orice fel de lumânare, ci numai pe cea din ceară de albine. Aceasta nu întâmplător, deoarece albina rămâne pururea fecioară, iar ceara produsă de ea reprezintă materia cea mai pură. Este un lucru intuit şi de credincioşi care se străduiesc ca, cel puţin de Paşti, să aibă lumânări din ceară curată.

Mielul pascal

Tradiţia moştenită din moşi strămăşi în ţara noastră este ca masa din zilele Paştilor să conţină preparate din carne de miel, încât aproape nu poate fi gândită această sărbătoare separată de mielul sacrificat cu acest prilej.
Dacă, astăzi, sacrificarea mielului de către creştini nu mai este un act de cult, în timpul Vechiului Testament aceasta reprezenta actul central al Paştelui iudaic. Înaintea trecerii prin Marea Roşie, deci a eliberării din robia egipteană a poporului evreu, Dumnezeu a instituit, prin Moise, sărbătoarea Paştilor. În ziua de 14 nissan (aprilie), fiecare familie iudaică a sacrificat un miel pe care l-a mâncat fript pe foc, cu azimă (pâine nedospită) şi ierburi amare. Cu sângele mielului au fost unse uşile caselor, astfel încât, atunci când moartea a lovit pe cei întâi născuţi ai egiptenilor, copiii evreilor au scăpat cu viaţă. Astfel, pentru poporul evreu, Paştile şi tăierea mielului pascal însemnau amintirea salvării minunate din robia egipteană şi începutul unei vieţi în libertate.
Mielul trebuia să fie de un an şi integru, să nu aibă nici o meteahnă. De ce a fost ales acest animal şi nu altul? Pentru că mielul, prin chipul lui, exprimă blândeţea şi nevinovăţia. În Noul Testament, Hristos foloseşte deseori, în parabolele Sale, mielul sau oaia pentru a-i desemna pe cei drepţi - în opoziţie cu caprele, chipul celor răi.
Imaginea mielului este folosită, apoi, de către profeţii Vechiului Testament pentru a-L descrie pe Mesia, pe Mântuitorul Hristos. De exemplu, Isaia, vorbind despre Patima Lui spune: „ca un miel spre junghiere s-a adus...“ (Is. 53, 7).
Hristos este „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“ (Ioan 1, 29). Prin Jertfa Sa cea de bunăvoie, a scos pe om din robia păcatului şi a morţii, deschizând din nou calea spre unirea cu Dumnezeu. Având în Iisus Hristos adevărata jertfă, creştinii nu mai sunt nevoiţi să jertfească miei sau alte animale. Tot ceea ce au de făcut este să se străduiască să devină părtaşi Jertfei lui Hristos, păstrată şi descoperită în dumnezeiasca Liturghie.
Aşadar, pentru creştini, mielul de Paşti nu are o semnificaţie religioasă. Sacrificarea şi consumarea acestuia în zilele Învierii Domnului trimit însă cu gândul la minunea trecerii poporului evreu prin Marea Roşie şi pot constitui un prilej de meditaţie la Hristos, Mielul lui Dumnezeu.

Ouăle roşii

Ouăle roşii nu lipsesc de Paşti de pe masa creştinilor, dar nici din biserică, unde sunt aduse pentru a fi binecuvântate la sfârşitul slujbei de Înviere. În perioada pascală, creştinii ciocnesc ouă roşii, rostind unii către alţii: „Hristos a înviat!“, „Adevărat a înviat!“
Originea colorării ouălor se pierde în negura epocii precreştine, din timpul când anul nou se serba la echinocţiul de primăvară. Ele erau date în dar, ca simbol al echilibrului, creaţiei şi fertilităţii. Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creştinilor, fiind păstrat până în zilele noastre.
Oul roşu simbolizează Învierea Domnului. După cum puiul de găină sparge coaja oului şi iese la viaţă, aşa şi Hristos, sfărâmând porţile iadului, a ieşit din mormânt devenind începătură a învierii oamenilor, garanţia învierii tuturor.
Tradiţia a păstrat mai multe legende care leagă ouăle roşii de Patimile şi Învierea Domnului. Una dintre ele spune că pietrele cu care l-au bătut evreii pe Hristos, lovindu-se de El, s-au transformat în ouă roşii. Potrivit unei alte legende, după ce a fost răstignit Mântuitorul, cărturarii şi fariseii au făcut un ospăţ de bucurie. În timp ce mâncau, unul dintre ei a spus în batjocură: „când va învia cocoşul acesta pe care îl mâncăm, iar ouăle acestea fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus“. Nu a terminat însă bine de rostit aceste cuvinte că ouăle au devenit roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi.

Pasca

Pasca este un cozonac special care se coace de către gospodinele creştine numai o dată pe an, de Sfintele Paşti. Ea are formă rotundă, amintind de coroana lui Hristos, sau dreptunghiulară, asemănătoare mormântului în care a fost aşezat. La mijloc are imprimată o cruce, iar pe margini, este împodobită cu aluat împletit.
O legendă din Bucovina spune că pasca se face de pe vremea când umbla Iisus, cu ucenicii Săi, prin lume. Poposind la un gospodar, la plecare, acesta le-a pus de mâncare în traiste. Oprindu-se într-o pădure, apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paştile, iar El le-a răspuns că Paştile va fi atunci când vor găsi pâine de grâu în traiste. Cum gospodarul la pusese tocmai pâine de grâu, atunci a fost Paştile.

▲ Iepuraşul aducător de ouă

Iepuraşul de Paşti este o inovaţie recentă care tinde să câştige tot mai mult teren chiar şi în spaţiul creştin. Simbolul este unul păgân, legat de Eastre, zeiţa fertilităţii la anglo-saxoni. Întrucât sărbătoarea păgână dedicată zeiţei Eastre avea loc primăvara, după încreştinare, lumea anglo-saxonă a transferat numele acesteia Paştelui creştin, devenind Easter.
Simbolul iepuraşului aducător de ouă a fost dus de emigranţii germani America. De aici s-a răspândit apoi în majoritatea ţărilor creştine.
Astăzi, iepuraşul de Paşti are, în mod preponderent, o trăsătură comercială: este cel în numele căruia se oferă cadouri. Un fel Moş Crăciun al primăverii. Euforia cadourilor „datorate“ iepuraşului de Paşti, lasă pe un plan secundar temelia pe care se zideşte însăşi credinţa creştină: Învierea Domnului. Oamenii ajung să se preocupe de o mulţime de lucruri drăguţe la prima vedere, dar care nu îi şi vindecă de problema esenţială - moartea - pe care, numai uniţi cu Hristos cel înviat, o pot depăşi.

sursa:www.ziarullumina.ro

Sfanta si Marea Miercuri


In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!

Fratilor, cu darul lui Dumnezeu ne-am invrednicit inca o data a posti Postul mare. Aceasta este un castig mare pentru cei ce au postit cum se cade si o pierdere si mai mare pentru cei ce n-au postit cum trebuie.

Biserica nu sileste pe nimeni sa respecte asezamintele si regulile sale, dar cei ce nu le respecta se pedepsesc ei singuri. Pe cand cei ce s-au nevoit nevointa cea buna a postului intra acum intru bucuria Domnului lor, cei slabi si neascultatori sunt nevoiti sa simta lipsa si intristare. Pentru acestia din urma va fi o mare ingaduinta daca Dumnezeu ii va invrednici sa mai ajunga inca o data in viata lor postul mare, spre a-si repara greseala din anul acesta. Iar daca vreunul dintre ei nu se va invrednici de acest dar dumnezeiesc, pentru acela postul mare e pierdut pentru totdeauna.

Ce i-a impiedicat pe acestia de a fi ascultatori Bisericii, de a semana impreuna cu ceilalti frati ai lor lacrimi de pocainta pentru ca acum sa secere impreuna cu ei manunchiuri de bucurie? Cu cat ni se pare mai grea munca, cu atat ne simtim mai veseli cand o ispravim si culegem roadele ei. Socotim ca si ziua de astazi este foarte vesela pentru cei ce s-au nevoit in nevointa cea buna a postului. Sa se arunce deci unii ca acestia cu smerenie la treptele altarului si sa multumeasca cu caldura pentru aceasta Domnului! Fara darul Lui, fratilor, voi nu numai ca n-ati fi savarsit, dar nici n-ati fi inceput macar nevointa voastra cea sfanta.

Insa, bucurandu-ne ca s-a ispravit postul, nu trebuie sa ne bucuram cu bucuria celor ce scapa de la temnita. Aceasta ar insemna ca nu cunoastem pretul postului, nu cunoastem dulceata lui. Cel ce cunoaste acestea, acela si dupa sfarsitul postului continua a fi prietenul lui. Si cum sa nu fie? Putem noi oare, fara paguba sufleteasca, sa parasim postul interior, care consta in a ne infrana patimile? A pune capat acestui post ar insemna a pune capat virtutii.

Posturile obisnuite sunt randuite pentru ca in timpul lor sa ne infranam de la mancaruri, iar postul in care trebuie sa ne infranam de la fapte rele tine toata viata noastra. Dar chiar si infranarea de la mancaruri nu trebuie sa fie marginita numai in posturi. Orice mancare vatamatoare pentru suflet este oprita nu numai in posturi, ci in tot timpul vietii, si cel ce o mananca calca legea postului, in orice timp ar manca-o.

Astfel, nici postul trupesc nu trebuie sa fie parasit cu totul, cum fac unii. Parasirea cu totul a postului ar insemna ca noi nu iubim postul; caci se poate oare sa parasim pentru multa vreme ceea ce iubim din toata inima? Si se poate oare sa nu iubim din toata inima ceea ce ne-a tamaduit sufletul nostru? Daca vom parasi cu desavarsire postul, prin aceasta vom dovedi ca am postit de nevoie, iar nu de bunavoie, din convingere. Vom dovedi ca am purtat legaturile ca niste sclavi si captivi.

Experienta trebuie sa ne fi incredintat ca postul intotdeauna este inainte-mergatorul, calauza si tovarasul rugaciunii, tatal cugetelor curate, invatatorul faptelor bune, reazemul intreprinderilor mari, credintei si dragostei.

De aceea, crestine, intotdeauna sa-l chemi in ajutor, caci toata doctoria buna numai atunci este si folositoare, cand este intrebuintata la timp. Si vei proceda inca si mai intelept, cand vei face din post un tovaras nedespartit pentru intreaga ta viata. Nu te inspaimanta de acest sfat. Implinirea lui nu va face viata ta, cum ti se pare poate, nici grea, nici posomorata, ci dimpotriva, te va usura de multe rele, neplaceri si suparari. Tu singur vei recunoaste ca-i asa cand vei afla in ce consta postul perpetuu: el consta nu in neintrebuintarea absoluta a hranei, ci in intrebuintarea ei in asa fel incat ea niciodata sa nu te faca rob trupului, incat tu, totdeauna, cand te scoli de la masa, sa simti ca parca ai mai avea nevoie sa mai mananci ceva, iar nu sa fii ghiftuit, cum se intampla adeseori cu multi dintre voi.

Acum te intreb: greu e oare de facut aceasta? Au nu aceasta te sfatuiesc si doctorii sa faci? Au nu cu aceasta conditie iti fagaduiesc si ei ca te vor face sanatos cu trupul? Noi insa iti fagaduim in schimbul acestei conditii ceva mai mult: iti fagaduim sanatate, si trupeasca, si sufleteasca. Caci trebuie sa marturisim si sa cunoastem ca sufletul din pricina nimanui nu sufera mai mult ca din pricina trupului; iar trupul din pricina nimanui nu sufera mai mult ca din pricina mancarii si bauturii peste masura.

Ceea ce am zis despre post, aceea trebuie sa zicem si despre pocainta si marturisire: nici de acestea nu trebuie sa ne despartim nici dupa terminarea postului. Daca noi am gresi si am pacatui numai intr-un anumit timp, atunci am putea sa amanam si pocainta pentru un timp oarecare, dar noi gresim si pacatuim tot timpul, si daca gresim si pacatuim, atunci trebuie sa ne si pocaim si sa ne marturisim.

Astepta-vom oare un anumit timp, sa vina un anumit post randuit de Biserica, cand rana va deveni deja primejdioasa? Nu! Indata ce capatam o rana, sa ne silim imediat a o vindeca, cum facem si cu ranile trupesti. De aceea spitalul sufletesc este pururea deschis, pentru ca oricand sa putem gasi intr-insul vindecarea ranilor noastre sufletesti.

Daca o rana a trupului nu poate fi lasata necercetata, fara sa ne expunem la primejdie, apoi cu atat mai vartos nu poate fi neglijata o rana a sufletului. Noua ni se pare ca nu-i nimic daca purtam cu anii pacatele in sufletul nostru, dar aceasta este o amagire vrednica de plans. Pacatul este o otrava grozava. Daca nu curmam lucrarea lui printr-o grabnica pocainta, atunci el cuprinde si patrunde tot sufletul si-l vatama pentru multa vreme. De aceea si ajungem sa fim robi ticalosi ai viciilor, fiindca nu le inabusim chiar de la ivirea lor. Mai pe urma ne caim si vedem sclavia noastra, dar adesea nu mai suntem in stare sa rupem legaturile cu care suntem legati de ele.

Eu nu pot pricepe cum un crestin adevarat se poate lipsi de aceasta hrana dumnezeiasca, care sunt Sfintele Taine, timp de un an intreg. Numai acest lucru ne arata destul de bine ca nu stim pretul Trupului si Sangelui Domnului, iar nestiinta aceasta inseamna nepasare pentru mantuirea noastra.

Nu tot asa faceau si crestinii cei de demult: ei se impartaseau ori de cate ori luau parte la Sfanta Liturghie, si ca marturie ne serveste indemnul pe care pana astazi il auzim repetandu-se in biserica: "Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati."

Aceasta invitatie ne arata ca toti cei ce iau parte la Liturghie trebuie sa se si impartaseasca. Sentimentul necuratiei si al nevredniciei si dorinta de a ne pregati mai bine pentru primirea acestei mari taine au dat nastere obiceiului de a nu ne impartasi totdeauna, ci in anumite timpuri si zile. Dar obiceiul acesta nu trebuie sa incurajeze trandavia si lenea noastra.

Ce s-ar intampla daca s-ar zice ca in cutare loc se imparte in toate zilele mana? Eu cred ca in toate zilele s-ar duce acolo multime de oameni ca sa poata capata mana, si daca s-ar cere pentru aceasta o anumita pregatire, fara indoiala multi s-ar pregati cu cea mai mare sarguinta. Biserica insa zilnic ofera Trupul si Sangele Domnului si nimeni nu se arata spre a le primi. Oare sunt semne bune acestea? Oare sufletul nostru este sanatos cand fuge de hrana duhovniceasca? Sa zicem ca unii nu apuca sa se pregateasca, dar cand nimeni nu se ofera sa primeasca painea cea cereasca, atunci inseamna ca toti sunt nevrednici, si daca toti sunt nevrednici, atunci ce sa zicem de crestinatatea noastra? Ce ar zice oare un imparat despre boierii sai daca, chemati fiind acestia in fiecare zi la masa sa, ei n-ar veni decat o singura data pe an?

Astfel, fratilor, despartindu-ne de Sfanta Patruzecime, sa nu ne despartim si de acele mijloace de mantuire care sunt strans unite cu ea. Biserica le randuieste pe toate laolalta si intr-un anumit timp din cauza slabiciunii si nesimtirii de care suntem stapaniti in restul timpului, ne porunceste sa ne folosim de aceste mijloace o data pe an sub deosebita sa priveghere, pentru ca, in acest chin pana si cei mai nedeprinsi cu ele sa le intrebuinteze cum se cade, iar nicidecum pentru a ne arata ca in celelalte timpuri ale anului nu le-am putea intrebuinta.

Si daca si in celelalte timpuri ale anului ai nevoie de indemnul si povata Bisericii, fii incredintat ca le vei gasi ori de cate ori vei avea nevoie. Sfanta Biserica n-are numai un singur post, ci patru. Fiecare din aceste posturi e mare daca nu il vei micsora prin neinfranarea ta. Dupa fiecare din aceste posturi urmeaza cea mai stralucita zi a invierii, daca tu stii sa invii din moartea pacatului.

Acestea sunt, fratilor, sfaturile si povetele pe care m-am crezut dator sa vi le dau acum, la sfarsitul Sfantului si Marelui Post cel de patruzeci de zile. Nu uitati, iubitilor, ca toata viata noastra pamanteasca trebuie sa fie pentru noi ca un post perpetuu mare. Fara aceasta noi nu vom ajunge Pastile in ziua cea neinserata a imparatiei, nu vom intra intru bucuria invierii.

Ce sa va spun acum voua, celor ce ati petrecut postul mare fara nici o bagare de seama si nu l-ati intrebuintat deloc pentru vindecarea ranilor constiintei voastre? Nu se poate ca voi sa nu fi simtit si sa nu simtiti un fel de intristare ca nu ati implinit porunca Bisericii! Si, desigur, nu le-ati indeplinit nu pentru ca dispretuiti autoritatea Bisericii, caci fiii nu pot a-si dispretui mama care se ingrijeste de binele lor cel vesnic, ci pentru ca ati fost cuprinsi si stapaniti de poftele trupului vostru. Ele v-au astupat auzul si nu v-au lasat sa mergeti pe acea cale sfanta pe care a voit sa va povatuiasca Biserica. Ele si diavolul v-au lipsit de mangaierea sufleteasca, caci unde e neinfranarea, acolo se afla si diavolul, acest vrajmas al lui Dumnezeu si al virtutii. El, uciga-l crucea, va tine nevazut in robia lui si acum desigur ii pare bine si rade de voi si-si bate joc, ca de o prada a sa.

Dar, fratilor, voiti voi oare sa fiti vesnic de rasul diavolului? Destul si-a batut joc de voi, acum a venit vremea sa va bateti voi joc de dansul. A venit, zic, vremea, caci el niciodata nu e asa de slab ca in aceste zile ale patimilor si ale mortii Domnului. In aceste zile e timpul cel mai potrivit sa iasa din mrejele lui toti cei ce au fost vanati de el dupa vointa sa (II Tim. 2, 26).

Si voi fara indoiala veti scapa daca, lepadand indaratnicia si impietrirea inimii, va veti grabi a alerga la doctorul sufletesc si daca, asemenea lui Petru, veti plange cu amar pacatele voastre. Acela s-a lepadat de invatatorul sau si, cu toate acestea, fiindca s-a pocait, s-a invrednicit sa fie unul din cei dintai care L-au vazut dupa inviere. Acelasi lucru va fi si cu voi, daca va veti pocai, ca acest apostol. Amin.

Inochentie al Odesei

marți, 22 aprilie 2008

Traditii si obiceiuri in Saptamana Mare

Traditii si obiceiuri in Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor

Saptamana Mare, ultima saptamana a Postului Pastelui, numita si Saptamana Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere.

Pentru a simti bucuria pascala trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamana atat sufletul, cat si trupul, inasprind postul pe cat ne sta in putinta macar in aceste ultime zile, care sunt si cele mai importante din Post. Dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intai la Hristos.

Postul Negru este tinut in credinta ca Dumnezeu il va feri pe cel care posteste de toate bolile, il va face sa fie sanatos si sa-i mearga bine tot restul anului si-l va ajuta la necazuri si nevoi.

Pentru Saptamana Patimilor sunt caracteristice urmatoarele traditii: pastrarea linistii, a tristetii generale; focuri rituale; respectarea stricta a postului; interdictia unor importante lucrari casnice; ingrijirea locuintelor; curatenia prin curti; intreruperea provizorie a lucrarilor principale in camp; confectionarea hainelor noi pentru sarbatoare; taierea vitelor si pasarilor pentru sarbatori; tocmirea lautarilor pentru hora satului; impartasirea la biserica; iertarea reciproca intre oameni

Numita si Saptamana Neagra in Bihor si Maramures, Saptamana Mare gaseste pe toata lumea ocupata, toti se pregatesc sa intampine marea zi a Invierii Domnului.

In aceasta saptamana se face curatenie generala in casa, in curte si in acareturi: se matura curtile, se repara gardurile, se curata gunoiul din suri, se lipesc si se varuiesc peretii, se spala perdelele si mobilierul, se sterg geamurile, se aerisesc toate hainele, asternuturile si covoarele. Se face curatenie si in grajdul animalelor, varuindu-se inauntru.

Barbatii muncesc la camp pana cel tarziu in ziua de joi, cand revin in gospodarie si isi ajuta nevestele la treburile casnice.

In Maramures, in aceasta saptamana oamenii poarta haine de doliu, iar casa o imbraca tot in negru si albastru inchis. Stergarurile se schimba in ziua de Inviere cu cele albe, iar femeile isi schimba portul.

Luni si marti, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Pasti, fiecare credincios luand aminte in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfranate, instrainate de Dumnezeu (dar care aducand in aceasta zi mir si ungandu-L pe Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vandut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida). Gestul lui Iuda a facut ca, mai tarziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind, alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale saptamanii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.

In Joia Mare, oamenii merg la biserica sa se spovedeasca si impartaseasca. Tot in Joia Mare, in Maramures nu se da prescura acasa, ci se opreste de la toata lumea, caci din ea se pregatesc pastile. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toti in haine de doliu, facute din panza alba si cusute cu negru.

Vopsitul oualor in rosu se face in Joia Mare, urmand ca in Sambata Mare sa se coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite.

Patru lucruri sunt praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida.

Exista si cateva superstitii referitoare la aceasta zi:
- nu este bine sa dormi in Joia Mare, caci cine doarme in aceasta zi va ramane lenes un an intreg;
- daca doarme o femeie, va veni Joimarita care o va face incapabila de lucru tot anul;
mortii vin in fiecare an in aceasta zi la vechile lor locuinte, unde stau pana in sambata dinainte de Rusalii;
- in credinta populara aceasta zi este termenul final cand femeile trebuie sa termine de tors canepa.
Dintre obiceiurile din Joia Mare amintim:
- se fac focuri in curtea casei, pentru ca mortii sa se poata incalzi. Focul din Joia Mare, se face aprinzand pentru fiecare mort cate o gramajoara, daca vreti sa fie si ei luminati pe lumea cealalta in unele locuri se duc la biserica bauturi si mancaruri, care se sfintesc si se dau de pomana, pentru sufletul mortilor. In alte parti se impart la biserica coliva si colaci;
- o alta traditie este nunta (maritarea) urzicilor, ceea ce inseamna inflorirea si, implicit, incetarea acestora de a mai fi bune de mancat;

In Vinerea Mare, nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, se tine post negru si nu lucreaza nimeni nimic, nici macar clopotele nu se trag. Daca trebuie vreun mort ingropat, se-ngroapa numai cu bataie de toaca. De cand se slujeste Punerea in Mormant si pana in ziua Invierii, nu se trag clopotele.

Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tinguirii lui Hristos, care se afla acum in mormant. La sfarsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfantul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfantul Aer este o panza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormantarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.

Sambata Mare este ultima zi de pregatire a Pastilor, cand gospodinele pregatesc cea mai mare parte a mancarurilor traditionale, definitiveaza curatenia si fac ultimele retusuri la hainele pe care le vor imbraca la Inviere si in zilele de Pasti.

Traditii in Sambata Mare:
- se sacrifica mielul si se prepara drobul, friptura si borsul de miel. De Paste nu se pregatesc foarte multe feluri de mancare.
- pe vremuri era obligatoriu ca femeile sa imbrace, la slujba de Inviere si in zilele de Pasti, macar o camasa noua, cusuta in orele de taina ale noptii, iar barbatii sa aiba cel putin o palarie noua.

La miezul noptii, lumea porneste in liniste spre biserica, pe drum se vorbeste in soapta, iar la slujba toata lumea sta cu mare evlavie. Dupa ce iau lumina, oamenii merg in cimitir la capataiul mortilor familiei si aprind si acolo lumanari, ca si cei trecuti dincolo sa stie ca a venit Invierea Domnului. Lor li se da de pomana si in ziua de Inviere, dar si peste o saptamana, cand e Pastele Mortilor. De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouale de Pasti nu se arunca, ci se pastreaza o saptamana, cand se rosesc din nou oua, se duc la biserica, se slujesc si apoi se duc afara, la morminte, si se dau de sufletele celor dusi.

Copiii abia asteapta sa vina de la slujba de Pasti, ca dorm o ora, doua, si se scoala sa mearga prin vecini, sa vesteasca Invierea si sa primeasca oua rosii si banuti. Baietii merg intai, in zori, si apoi fetitele, dupa ceasurile zece, unsprezece. Ca asa e credinta, in ziua de Pasti trebuie sa-ti intre intai in casa un baiat, ca sa ai spor si bogatie, ca daca-ti intra o fata, ti-aduce saracie si ghinion.

La masa de Pasti, la amiaza, se aduna cei ai casei, se mananca miel si cozonac si se petrece in liniste, fara muzica si galagie. Batranii ies apoi la portile caselor si vorbesc, povestesc.

In Maramures si Bihor se fac vizite in sat la alte familii, a doua si a treia zi de Pasti, cand se organizeaza si hora satului sau higheghe. Se angajeaza lautari, si acolo, in mijlocul satului, se aduna toti, tineri si batrani, si petrec.

Un obicei, in zona Bihorului este Ruga pentru ploaie. Se face dupa Pasti, aproape de Rusalii, cand vremea e secetoasa si holda de grau are nevoie de ploaie. Se aduna sapte feciori (cate zilele saptamanii), in fata bisericii, fiecare cu cate un snop de spice in mana. Merg in cimitir si scot doar cu mainile goale cea mai veche cruce. Insotiti de preot si de tot alaiul satului la Valea Chijicului, crucea este pusa sa pluteasca pe apa si preotul citeste de dezlegarea ploii. Apoi, toata lumea arunca cu spice si cu flori peste crucea din apa, rugandu-se sa aduca ploaie si sa fie holdele bogate. La terminarea slujbei, cei sapte feciori scot crucea din apa si o duc la loc, in cimitir.

In intervalul dintre rastignirea pe cruce si Inviere, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormant trei zile si in acest timp S-a coborat cu sufletul la iad, sfaramandu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pana la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucat toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepand din acest moment, sufletele celor drepti sunt asezate in Rai pana la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mantuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorat la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamant inaintea Sa, Vestea cea buna a mantuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.

sursa:www.crestinortodox.ro

luni, 21 aprilie 2008

MARTEA SEACA

A doua zi din Săptămâna Patimilor, împleteşte tradiţia creştină cu credinţele precreştine. Oamenii se pregătesc de sărbătoarea marii Învieri, atât în biserici cât şi în gospodării.

În această zi, în bisericile ortodoxe din toată ţara se citesc parabolele celor zece fecioare.

Cele cinci fecioare înţelepte sunt personificarea tuturor oamenilor care, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, se îngrijesc de lumina cea sufletească (candela). Această lumină sufletească nu se poate aprinde decât prin faptele milostivirii (untedelemnul), prin dragostea faţă de aproapele nostru.

Cele cinci fecioare nebune reprezintă sufletele care au dat uitării faptele iubirii de Dumnezeu şi de oameni.

Pilda talanţilor este în legătură directă cu pilda celor zece fecioare şi ne arată cât de importantă este înmulţirea darurilor noastre prin faptele cele bune puse în slujba bucuriei aproapelui nostru.

Conform credinţelor populare precreştine, marţea seacă este zi nelucrătoare. Se spune că dacă se munceşte în această zi, nu se mai fac grâne.

Centrându-se pe termenul generic al săptămânii – a seca, secare, secat –, ziua este caracterizată de practici magice ambivalente, ce utilizează atât magia negativă (interdicţii pentru a nu stârni golul, secul, nenorocul), cât şi cea pozitivă (scăldatul ritual, pentru a seca bolile).

sursa:www.evz.ro

A murit Monica Lovinescu, doamna constiintei noastre.


Chiar dacă ştiam că e suferindă şi chiar dacă, din discreţia suferinţei nu mai ieşea în public, speram că pentru doamna Lovinescu nu există sfîrşit.

Monica Lovinescu face parte din conştiinţa noastră. E unul dintre acei oameni despre care nu poţi vorbi la trecut: pe cei din generaţia mea ne-a ajutat să ne formăm. Pentru mulţi alţii, Monica Lovinescu a fost unul dintre puţinele repere sigure, în momentele dificile.

Nu şi-a pierdut încrederea în valorile democraţiei în perioada totalitarismului. Nu şi-a pierdut încrederea în forţa românilor de a-şi regăsi destinul firesc. S-a luptat folosind o singură armă, cuvîntul.
De la microfonul Europei Libere, Monica Lovinescu şi soţul său Virgil Iernuca au fost mai puternici decît tot uriaşul aparat de propagandă al regimului comunist. Nu s-a temut de ticăloşii care au încercat să-i închidă gura nici după ce a fost agresată fizic, într-o josnică încercare de a-i învinge trupul. În Parisul exilului a trăit urmărită fără întrerupere de vinovăţia că mama sa a plătit cu viaţa preţul libertăţii ei. A renunţat la o posibilă carieră de scriitoare de limbă franceză, limba pe care o ştia perfect, pentru a se întoarce cu gîndul şi cuvântul în ţară. În perioada în care o mare parte a intelectualităţii franceze se lăsa păcălită de propaganda stalinistă, Monica Lovinescu a descoperit că şi în libertatea Parisului trebuia să lupte împotriva cenzurii: a tăcerii şi a neîncrederii. A refuzat să se alăture vreuneia dintre grupările de români care se luptau ridicol pentru putere în exil, fiindcă nu era capabilă de jocuri mici. A primit cu nostalgică seninătate trădările şi nerecunoştinţa unora dintre cei pe care i-a ajutat în exil. Despre un scriitor care i-a răsplătit sprijinul necondiţionat forfecînd-o nedrept şi fără scrupule, doamna Lovinescu s-a mulţumit să spună doar că regretă că l-a cunoscut, fără să retragă nici unul dintre cuvintele elogioase pe care le-a rostit despre el.

Cu aceeaşi demnitate cu care a acceptat după 1989 închiderea biroului de la Paris al Europei Libere şi cu aceeaşi discreţie cu care a primit moartea lui Virgil Ierunca, Monica Lovinescu s-a retras în ultimii doi ani în singurătatea suferinţei. Credea şi uneori spunea că nimeni nu e de neînlocuit, fiindcă nici o clipă nu şi-a pierdut încrederea în continuitatea demnităţii, a curajului şi a generozităţii românilor. Chiar dacă nu mai e, Monica Lovinescu, doamna de neînlocuit a conştiinţei noastre, rămâne pentru mine şi probabil că pentru toţi cei care au avut fericirea s-o cunoască, undeva în preajmă, cu zâmbetul său uşor ironic şi cu privirea ei caldă, dar care ştia să şi fulgere.


O voce marcanta a Europei Libere

Figură emblematică a radioului Europa Liberă, unde a realizat emisiunile "Actualitatea culturală românească" şi "Teze şi antiteze la Paris", Monica Lovinescu a fost percepută drept una dintre cele mai importante voci anticomuniste. Născută pe 19 noiembrie 1923, la Bucureşti, Monica Lovinescu s-a refugiat în Franţa, în 1947, unde a cerut azil politic.

Dumnezeu sa o odihneasca!

Astazi incepe Saptamana Patimilor


Pentru creştinii ortodocşi şi greco-catolici, astăzi începe Săptămâna Mare. Aceasta este ultima săptămână din postul Paştelui şi are menirea de a-i pregăti pe credincioşi pentru Înviere.
Este săptămâna în care au loc cele mai importante evenimente din istoria mântuirii, începând cu ultimele învăţături trimise de Hristos ucenicilor Săi şi sfârşind prin Jertfa de pe cruce, punct culminant al întregii activităţi a Mântuitorului: iertarea păcatelor omenirii.

Luni. Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele sfaturi lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învăţăturile amintite în slujba Ceasurilor. Slujbele Utreniei (numită denie) săvârşită în serile Duminicii Floriilor şi a zilelor de luni şi marţi din Săptămâna Patimilor sunt grupate în jurul temei Mirelui, inspirate din Pilda celor zece fecioare care cheamă la pregătirea pentru A Doua Venire a lui Hristos, căci „în mijlocul nopţii vine furul“.

Marţi. Se face pomenirea celor zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

Miercurea Mare. Se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârşitul slujbei, preotul îi unge pe credincioşi cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomeneşte vinderea lui Iisus de către Iuda.

Joia Mare. Acest moment aminteşte de prezenţa lui Hristos pe pământ la momentul Cinei celei de Taină. În unele locuri se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină. Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii.

Vinerea Mare. Începe cu citirea Ceasurilor împărăteşti, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Preotul este cel care împlineş te coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) şi îl aşază în mijlocul bisericii pe o masă care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită a Prohodului Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l aşeza în Altar, pe Sfânta Masă (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălţării Domnului). Procesiunea, urmată de credincioş ii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad.

Sâmbăta Mare. Se slujesc Vecernia şi Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi şi binecuvântările Învierii, care amintesc de coborârea Mântuitorului la Iad, semnificând „Prima înviere“ a lui Adam şi biruinţa asupra morţii.

sursa:Florian Bichir-www.evz.ro

sâmbătă, 19 aprilie 2008

Maine, de Florii, impodobim icoanele si usile caselor cu salcie


Creştinii ortodocşi celebrează mâine, cu o săptămână înainte de Paşte, Intrarea Domnului în Ierusalim sau Duminica Floriilor, zi care deschide ciclul Sărbătorilor Pascale.

Floriile amintesc de intrarea triumfală în Ierusalim, când Mântuitorul a acceptat, pentru singura dată în viaţa Sa pământească, să fie aclamat ca împărat. Călare pe un asin, „împăratul smerit“ a fost întâmpinat de mulţime cu ramuri de finic şi de măslin şi cu urarea „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!“.

În această zi de sărbătoare, numită şi Duminica Stâlpilor, în biserici se sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart apoi creştinilor.

Astăzi, în ajunul praznicului Floriilor, se organizează pelerinaje în Capitală, în judeţele Ilfov şi Prahova şi în oraşe din zona Moldovei. În Bucureşti, pelerinajul va începe la Mănăstirea „Radu Vodă“ (la ora 17.00), va trece pe la Sfântul Spiridon nou, Biserica „Sfânta Ecaterina“, paraclisul Facultăţii de Teologie ortodoxă a Universităţii Bucureşti şi se va încheia la Catedrala patriarhală.

Mâine, în ziua de Florii, cei care ţin post au dezlegare la peşte.

Pe de altă parte, 1.385.718 români îşi sărbătoresc onomastica. Majoritatea sărbătoriţilor sunt femei (762.627), pe primele locuri în „top“ situându-se cele care poartă prenumele Viorica, Florentina, Florica, Florina, Camelia şi Margareta, urmate de Violeta, Delia, Lăcră- mioara, Crina sau Narcisa.

De luni, începe Săptămâna Patimilor, urmând ca duminică, 27 aprilie, să fie sărbătorită Învierea Domnului.

sursa:www.evz.ro

FLORIILE - Inceputul sarbatorilor Pascale

vineri, 18 aprilie 2008

Florile isi vor pierde mirosul, din cauza poluarii


Bujorii de primavara nu vor mai mirosi atat de frumos, din cauza nivelului ridicat al poluarii, a aratat un studiu al profesorilor de la Universitatea din Virginia, anunta livescience.com. Ei au realizat si un model matematic, prin care se explica modalitatea in care mirosul este raspandit in atmosfera.
Astfel, spun cercetatorii, moleculele aromelor florilor sunt distruse atunci cand vin in contact cu ozonul. Atunci, in loc sa fie raspandite, ele sunt distruse si practic mirosul unei flori devine inexistent.
Ei sunt de parere ca, in prezent, nivelul de poluare este atat de mare incat, mirosul florilor nu mai circula in atmosfera decat 200 sau 300 de metri, in loc de 1000 sau 1200, cum ar fi normal.
Astfel si albinele vor fi in pericol, daca mirosul florilor se va raspandi din ce in ce mai greu. Aceeasi cercetatori au aratat in alte randuri, cum albinele pleaca din zonele intens poluate catre altele cu un aer mai curat, mai scrie livescience.com.

Zidul Plangerii se sfarama




O parte din pietrele din Zidul Plangerii au inceput sa se sfarame, anunta portalul Middle East Online. Acesta este cel mai important loc sacru al iudaismului, ultimul vestigiu al celui de-al doilea Templu, distrus de romani in anul 70. Desi restaurarea lui ar trebui urgentata, in conditiile in care aici vin sa se roage anual circa sase milioane de vizitatori, reparatia provoaca deja controverse. Potrivit unor numeroase interpretari ale legii iudaice, este interzis sa deplasezi, sa inlocuiesti sau sa repari pietrele din Zidul Plangerii.In mod paradoxal, pietrele originale, zidite in urma cu 20 de secole, au rezistat in timp, in schimb, cele mai recente, plasate in partea de sus a zidului, dau semne grave de uzura. Lucrarile de refacere a zidului ar trebui sa inceapa dupa Pessah (Pastele evreiesc), sarbatorit incepand de vineri, si vor dura intrega vara. Controversele iscate de aceasta renovare complica insa lucrurile. Marele rabin sefard Shlomo Amar a decretat, in trecut, ca lucrarile de reparare nu pot fi efectuate decat de evrei care s-au purificat intr-o baie rituala, la lumina zilei.Zidul Plangerii este ultimul vestigiu al Templului evreiesc al lui Irod si, totodata, este cea mai sensibila zona a Ierusalimului, sfanta atat pentru evrei, cat si pentru musulmani. Zidul a fost ridicat in 37 i.Hr, cand regele Irod a decis sa mareasca cel de-al doilea Templu, aflat in centrul vietii spirituale evreiesti din epoca. Este situat la nivelul inferior al Esplanadei Moscheilor, al treilea loc sfant al Islamului, dupa Mecca si Medina. Mare parte din zidul lung de 488 de metri este in subteran si se intinde in orasul vechi.

sursa:www.ziua.ro

miercuri, 16 aprilie 2008

Duminica Floriilor




Duminica Floriilor este primul praznic imparatesc, cu data schimbatoare, din cursul anului bisericesc. Este sarbatoarea care ne aminteste intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim, inainte de Patimi.

Primele mentiuni despre aceasta sarbatoare provin din sec. IV: Sf. Epifanie, ii atribuie doua predici, iar pelerina apuseana Egeria (sau Etheria), descrie modul cum se sarbatorea aceasta duminica la Ierusalim spre sfarsitul secolului IV.

In vechime, Duminica Floriilor era numita si Duminica aspirantilor sau a candidatilor la botez, pentru ca in aceasta zi catehumenii mergeau cu totii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere sa fie admisi la botez, iar acesta le dadea sa invete Simbolul credin­tei. Se mai numea si Duminica gratierilor, pentru ca, in cinstea ei impa­ratii acordau gratieri. Dupa un obicei stravechi, mentionat chiar in sec. IV de catre pelerina Egeria si generalizat in toata Biserica crestina, se aduc in biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvantate si impartite cre­dinciosilor, in amintirea ramurilor de finic si de maslin, cu care multi­mile au intampinat pe Domnul la intrarea Sa triumfala in Ierusalim si pe care noi le purtam in maini ca semn al biruintei impotriva mortii.

Potrivit traditiei, atat la Bizant, cat si la curtile domnesti din Tarile Ro­manesti, sarbatoarea Floriilor se praznuia cu multa solemnitate. Luau parte imparatii (domnii) cu demnitarii lor, carora li se imparteau faclii aprinse ca si la Pasti.

In seara acestei duminici incep in biserici frumoa­sele slujbe ale deniilor din saptamana Sfintelor Patimi. Tot in aceasta zi isi serbeaza onomastica cei care au nume de flori.

Obiceiuri de Florii


Profesorul Ion Ghinoiu aminteste ca in ajunul sau sambata Floriilor, se efectua un ceremonial complex, structurat dupa modelul colindelor, dedicat unei zeitati a vegetatiei numita Lazar sau Lazarica. Obiceiul a fost atestat numai in sudul tarii: Muntenia si Dobrogea. Totusi, acesta este circumscris intr-un areal sud-est european mai larg, ceea ce i-a determinat pe folcloristi sa-l ataseze unui stravechi strat cultural traco-elen.

Conform cercetarilor prof. Ion Ghinoiu, una dintre fete, participanta la ceremonial (de mentionat ca obiceiul era practicat numai de catre fete), numita Lazarita, se imbraca mireasa. Aceasta, impreuna cu alte fete cu care formeaza o mica ceata, colinda in fata ferestrelor caselor, unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pasi domoli, inainte si inapoi, in cercul format de colindatoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazar sau Lazarica: plecarea lui Lazar de acasa cu oile, urcarea in copac pentru a da animalelor frunza, moartea neasteptata prin caderea din copac, cautarea si gasirea trupului neinsufletit de catre surioarele lui, aducerea acasa, scaldatul ritual in lapte dulce, imbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.

Un text dobrogean, probabil foarte vechi, completeaza scenariul ritual al mortii si inmormantarii cu invierea si prefacerea lui Lazar in flori, moment culminant marcat, printr-o hora de veselie a colindatoarelor. Ovidiu Birlea este surprins de felul cum un text folcloric care nu beneficiaza de nici o descriere etnografica reda un ritual atat de complex: moartea violenta, scalda rituala, care aduce cu sine prosperitatea vegetatiei sau, si mai direct, invierea si transformarea eroului in vegetatie luxurianta si, in final, bucuria marcata de hora colindatoarelor.

Ramurile de salcie din aceasta zi, intruchipeaza simbolul castitatii si al renasterii anuale a vegetatiei, un substitut fitomorf al zeitei Flora, dar si ramurile cu care a fost intampinat Iisus la intrarea sa in Ierusalim.

Pentru buna desfasurare a sarbatorii Floriilor, cu o zi inainte se strang ramuri de salcie inmugurita, se leaga in snopi si se duc la biserica pentru a fi sfintite de preot. Dupa sfintire ramurile numite "matisori" sunt luate acasa de catre credinciosi pentru a impodobi cu ele icoanele, usile ferestrele, intrarile in grajduri sau pentru a le pune la fantani si la stresinile caselor. Femeile mai obisnuiesc si astazi sa le infiga pe straturile proaspat semanate, sa le puna in hrana animalelor sau sa le aseze pe morminte.


Aceste ramuri sfintite se pastreaza peste an fiind folosite la tamaduirea diferitelor boli. In scopuri profilactice, oamenii se incing cu "matisorii" sfintiti, pentru a nu-i durea mijlocul. De Alexii, cand se scot stupii de la iernat, bucovinenii aseaza pe buduroaie manunchiuri de "matisori" pentru a-i purifica si pentru a-i incarca de mana. "Matisorii" sunt folositi, insa, si in vraji sau descantece. Ramurile pastrate la icoane se pun pe foc vara, in momentul in care incepe vreo furtuna, sau se arunca in curte cand incepe sa bata grindina.

Vasile Voiculescu, un sfant printre laici




"El facea de-acuma rugaciunea inimii (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul - n. red.), o facea neincetat, din poezia lui reiese ca e cel care a atins-o... unii clerici o ating, dar laici, mai putini... Si, atunci cand a iesit din puscarie, dupa acei cinci ani, la zece minute dupa ce a iesit, mi-a spus asa: Eu vreau sa-ti spun ceva.M-am dus langa el: Da.El era... distrus, moale ca o carpa: O data pe zi, imi rezervam placerea sa viu la tine, in Olimp (strada din Bucuresti pe care se afla locuinta familei Voiculescu - n. red.), sa sun la clopotel (eu am inteles ce vrea sa spuna, pentru ca eu aveam la unul din balcoane un clopotel de ala de uratori, cu o sforicica, si copiii, cand aveau ceva sa-mi spuna, trageau la clopotel ca sa nu urce scarile, sa deranjeze), sunam la clopotel si veneam si ma rugam la icoana mea a lui Isus Cristos. Dar numai o data pe zi.El facea detasarea in spirit. Mi-au spus si puscariasi de acolo. Tineri intelectuali, cum e Penciu, spunea: Da, Voiculescu intotdeauna vroia priciul de sus, de-abia se urca pe el la etajul trei, cum ar fi. Si, de multe ori, noi credeam ca a si murit, dar il lasam acolo, intra intr-o nemiscare totala. El facea detasarea la aceasta icoana a lui".Gabriela Defour, fiica poetului si prozatorului Vasile Voiculescu

Fragment din "Povesti ale Doamnelor din Bucuresti" de Victoria Dragu Dimitriu

luni, 14 aprilie 2008

Alcoolul mareste riscul aparitiei cancerului la san



Două pahare cu vin pe zi dublează riscul de cancer la sân la femei, arată un articol publicat în „Daily Mail“. Un studiu realizat pe 185.000 de femei demonstrează că un consum moderat de alcool poate să crească riscul acestei afecţiuni.

Această cercetare este una dintre cele mai ample realizate până acum în Marea Britanie, unde cancerul de sân omoară aproape 1.000 de femei în fiecare lună. Nici în România statisticile nu arată mai bine: aproximativ 6.000 de cazuri noi de cancer la sân sunt diagnosticate în decursul unui an.

Nu beţi peste măsură

În comparaţie cu femeile care nu consumă alcool, cele care beau zilnic două pahare cu vin îşi măresc cu 51% riscul de a dezvolta această maladie. „Alcoolul măreşte riscul apariţiei acestei afecţiuni“, subliniază experţii britanci. Tot consumul de alcool este şi cel care creşte numărul femeilor ce suferă de probleme de fertilitate şi afecţiuni ale ficatului.

Alte statistici arată că un sfert dintre femeile din Marea Britanie beau, în fiecare săptămână, peste limita recomandată persoanelor de sex feminin, acest obicei fiind specific femeilor din clasa de mijloc. În România există aproximativ două milioane de alcoolici, însă nu se ştie excat câţi dintre aceştia sunt bărbaţi şi câţi sunt femei.

Spirtoasele şi berea, mai periculoase decât vinul

Cercetătorii de la Universitatea din Chicago au analizat şi ei obişnuinţa de a cosuma alcool la femeile ajunse la menopauză, studiul desfăşurându-se pe o perioadă de 7 ani, pe aproape 200.000 de subiecţi. Analiza a arătat o legătură direct între obişnuinţa de a consuma alcool şi riscul de a dezvolta cel mai frecvent tip de cancer la sân, o formă care este activată în special de producţia de hormoni estrogeni şi progesteroni.

Spre deosebire de vin, berea şi spirtoasele ridică chiar mai mult riscul apariţiei cancerului la sân, a mai arătat şi Asociaţa Americană pentru Cercetarea Cancerului, la un congres ţinut la San Diego. Potrivit cercetătorilor, alcoolul afectează producţia de estrogen a organismului, un hormon care poate „alimenta“ apariţia cancerului la sân. Chimicalele care se produc atunci când este digerat alcoolul au, de asemenea, legătură cu apariţia bolii.

sursa:www.evz.ro

E- uri pe paine



-- Consumul produselor de panificatie obtinute din faina alba este periculos pentru sanatate * Utilizarea graului macinat prin tehnologii moderne a dus la consecinte ingrijoratoare pentru sanatatea planetei


In ciuda utilizarii pe scara industriala a substantelor de sinteza in alimente, romanii considera ca painea e un produs sanatos, daca este consumata in cantitati moderate. Din pacate, lucrurile nu stau tocmai asa. La fabricarea painii si a produselor de panificatie se folosesc, printre altele, mai multe substante de sinteza.Graul este un aliment deosebit de important pentru alimentatie, calitatile sale recomandandu-l fara rezerve. E usor de digerat, foarte bogat in proteine, enzime, fermenti, vitamine si minerale. Nici o paine preparata dupa metode traditionale, in casa, nu se poate compara - din punct de vedere nutritional - cu una similara fabricata cu ajutorul tehnologiilor moderne. Chit ca aceasta din urma este mai buna la gust. Introducerea tehnologiei de obtinere a fainii albe, care a inceput in anul 1870, a dus la consecinte nutritionale ingrijoratoare. In pofida faptului ca, inca de la inceputul secolului al XX-lea, specialistii au constatat ca avantajele painii integrale sunt net superioare celei albe, ratiunile economice ale societatii de consum au dus la promovarea, pe scara larga, a celui de-al doilea produs. In zilele noastre, din punct de vedere calitativ, superioritatea painii integrale este un fapt demonstrat. Numai ca, din nefericire, consumatorul slab informat in aceasta privinta, persista in a consuma painea alba tratata chimic cu o sumedenie de aditivi alimentari, anevoie asimilati de organismul uman.Pericolul macinarii graului

Painea integrala contine tarate, celuloza, vitamine, saruri minerale si prezinta un aport caloric redus, adica nu ingrasa. Cea alba contine de trei ori mai putine vitamine si oligoelemente, iar magneziu, calciu si fosfor de cinci ori mai putin, valoarea nutritiva rezultata fiind mult inferioara. Numai ca producatorii au facut astfel - prin folosirea in reteta de fabricatie a substantelor de sinteza -, incat painea alba sa fie mult mai gustoasa decat cea integrala. Acest asa-zis succes a fost atins prin utilizarea in exces a E-urilor, care provoaca nenumarate afectiuni mai grave ori mai putin grave. Rezultatul de necontestat: vanzarile de paine alba au crescut simtitor de la an la an.Dupa procesul tehnologic de macinare a graului, in faina alba mai raman: mici cantitati de vitamina B1, riboflavina, nicotinamina, piridoxina, acid pantoenic, acid folic, fier, cupru, zinc, molibden, magneziu si altele. Asta in conditiile in care continutul de fibre - care are o importanta profilactica si nutritiva deosebita - scade vertiginos. Dar, poate, cel mai periculos fapt care ar trebui sa ne determine sa evitam painea alba este ca aceasta contine o multime de aditivi chimici. Adica, substante de sinteza, de provenienta chimica adaugate in compozitia aluatului, in scopul compensarii pierderilor inregistrate in procesul de macinare. Practica ce este considerata de specialisti absolut daunatoare organismului uman, deoarece valoarea nutritiva a vitaminelor de sinteza nu se ridica nici pe departe la nivelul celor biodisponibile, dizolvate in mod natural in bobul de grau. Aici ar mai fi de amintit ca painea alba mai este raspunzatoare, intr-o oarecare masura, in patogenia cariilor si favorizarea constipatiei, ca o consecinta majora a lipsei de fibre.

Sarea ucigasa. Daca pe produsele din tutun sunt inscriptionate avertismente privind nocivitatea fumatului, nu acelasi lucru se intampla cu alimentele ce contin sare iodata. Adica, toate, dupa cum a stiut sa reglementeze Guvernul, prin Hotararea nr. 568/2002.Painea alba feliata "Belforno", produsa de SC LOULIS SA Pantelimon, Ilfov, este fabricata din faina de grau 480, drojdie, zahar, grasimi vegetale hidrogenate, lapte praf cu un continut de 26% grasimi, sare iodata, fibre vegetale 1,5%, ameliorator de panificatie (stearoil - 2 lactilat de sodiu, agent antioxidant, enzime), grasimi vegetale nehidrogenate, conservat: acid ascorbic E 300 (vitamina C). Crochetele cu branza fabricate de SC SPICOPAN SRL Popesti Leordeni, Ilfov contin faina alba de grau, apa, oua, grasimi vegetale, branza 7%, sare iodata, lapte praf, drojdie si aroma de branza. La producerea biscuitilor se folosesc: colorantul cancerigen E 110 (galben sunset), carbonatul de amoniu E 503 - iritant pentru mucoase, E 450 (difosfati) care in cantitati mari afecteaza raportul calciu/fosfor si E 223 (metabisulfit de sodiu), care provoaca alergii, afectiuni intestinale, atac de astm si distruge vitamina B1.In primul rand trebuie spus ca grasimile vegetale hidrogenate afecteaza grav sistemul circulator al organismului uman. De asemenea, ca E 300 (vitamina C) e benefica organismului, in general, nu si atunci cand este combinata cu alte E-uri, generand reactii periculoase. La acelasi capitol putem mentiona ca utilizarea antibioticelor, numite "nutritive", in produsele alimentare are efecte dezastruoase asupra sanatatii. Acestea provoaca modificari importante asupra sensibilitatii bacteriilor, ceea ce se rasfrange in patologia umana. Asa se explica, intr-o oarecare masura, lipsa de sensibilitate la antibiotice a tot mai multor germeni microbieni si alergiile epocii moderne. Pe langa toate acestea, antibioticele introduse in alimente produc dezechilibre ecologice in lumea microorganismelor, distrugand flora saprofita si proliferand virusurile, fungiile si acarienii, impotriva carora metodele terapeutice se dovedesc a fi foarte reduse.In ceea ce priveste utilizarea universala si obligatorie a sarii iodate in Romania sunt multe de spus. La acest subiect ne vom referi intr-unul din materialele viitoare. Acum mentionam doar ca pentru o anumita categorie de bolnavi sarea iodata este extrem de periculoasa.

Otravurile. La fabricarea painii si a produselor de panificatie se folosesc, printre altele, mai multe substante de sinteza pe care organismul uman le asimileaza cu mari eforturi.Este vorba despre arome si esente termostabile, colorant (caramel E 150), acid ascorbic (vitamina C), cancerigenul acid citric (E 330), conservanti, maltodextrina, acid acetic, lecitina, propilen glicol (E 1520), glicerina (E 422), monogliceride, cisteina, extrac din malt, substante de ingrosare (guma Arabica, cmc, guma Xantan E 415) si grasimi vegetale hidrogenate.Graham si paine neagra falsificateCei mai multi producatori de paine si produse de panificatie care activeaza pe teritoriul Romaniei sunt de provenienta turca ori araba. Acestia, la unison cu fabricantii autohtoni, justifica promovarea painii albe prin faptul ca cea neagra ori integrala n-are o la fel de mare cautare. In plus, costurile pe care le-ar implica sunt net superioare, ceea ce duce la ineficienta economica. Totusi, unii producatori au gasit metode pentru a face si painea neagra profitabila.Acest produs, comercializat de SC STATUS COMET SRL Bucuresti, era fabricat fara a se folosi faina neagra, culoarea fiind obtinuta artificial prin utilizarea ingredientului aromalt dark, obtinut pe baza maltului caramelizat. La fel a procedat si SC KOYMEN IMPEX SRL Bucuresti, pana cand a fost depistata de inspectorii protectiei consumatorului. Cu alte cuvinte, cumparatorii erau inselati pe fata, acestia crezand ca dau banii pe paine neagra fabricata fara prea multe substante chimice de sinteza. Alte exemple: painea de tip Graham, produsa si comercializata de SC AGROBUSINESS SRL Bucuresti, era de fapt obtinuta din faina alba si tarate in amestec, nu din faina de Graham; SC ANAMONA PROD SRL Brasov a produs si comercializat, sub denumirea "paine neagra", un produs realizat dintr-un amestec de faina alba (tip 650), amestecat cu tarate; SC VICKY SRL Brasov fabrica si comercializa, sub denumirea de "paine neagra", un produs obtinut din faina semialba amestecata cu tarate, in loc de faina neagra, iar sub denumirea de "paine Graham" - un produs la care se utiliza faina alba in amestec cu tarate, in loc de faina de Graham.

sursa: www.ziua.ro

INTELIGENTA COPIILOR, AFECTATA DE E-uri


O echipă de cercetători a analizat efectul coloranţilor artificiali din produsele alimentare asupra comportamentului copiilor. Printre simptomele sesizate de aceştia sînt depresia şi accesele de furie

Cercetătorii Universităţii Southampton au studiat efectul a şase aditivi alimentari şi au ajuns la concluzia că inteligenţa copiilor este cu atît mai afectată cu cît creşte cantitatea de E-uri pe care aceştia o consumă. Încă din 1970 se discută despre efectul E-urilor asupra comportamentului, însă dezbaterile s-au intensificat după apariţia acestui studiu.

Cei şapte aditivi, printre care şi E110, folosit în special în sucuri şi dulciuri, dar şi tartrazina, adică E102, provoacă accese de furie în rîndul copiilor, conform independent.co.uk. Mai mult, cei doi coloranţi pot afecta coeficientul de inteligenţă a copiilor cu pînă la cinci puncte şi sînt la fel de nocivi pentru copii precum benzina cu plumb, informează telegraph.co.uk.

Cei şase coloranţi vizaţi în studiu au fost tartrazină (E102), roşu alimentar (E124), galben auriu (E110), azorubina (E122), galben de quinoleină (E104) şi roşu alura (E129).

Studiul a fost comandat de Agenţia pentru Siguranţa Alimentară din Statele Unite, care a recomandat înlăturarea produselor care conţin aceşti aditivi.
Reprezentanţii agenţiei se aşteaptă ca toţi producătorii să înlocuiască E-urile cu o alternativă naturală. Unii producători de dulciuri chiar au căzut de comun acord să nu mai folosească coloranţii suspecţi.

Agenţia Europenă pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) crede însă că dovada efectului aditivilor asupra copiilor nu este suficient de relevantă, luînd decizia să nu schimbe compoziţia produselor alimentare. În schimb, cercetătorii de la Universitatea Southampton au trimis o scrisoare de protest, cerînd o schimbare imediată. Ei au precizat că, în prezent, se studiază şi efectul benzoatului de sodiu, folosit în băuturile carbogazoase, precum Cola dietetică. Acesta ar cauza, în timp, depresie.

„Într-adevăr, studiile arată că, în fiecare an, tot mai mulţi copii sînt diagnosticaţi cu tulburări emoţionale şi de comportament. Se estimează că în următoarea perioadă mult mai mulţi copii vor fi diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autismului decît vor fi diagnosticaţi cu cancer sau SIDA.

O altă tulburare care tinde să fie chiar supradiagnosticată este ADHD - tulburare prin hiperactivitate şi deficit de atenţie“, explică psihologul Anda Păcurar. În psihoterapie, obiceiurile alimentare ale copilului sînt foarte importante. „La un moment dat lucram cu un copil diagnosticat cu ADHD şi tulburare opoziţională şi am remarcat că avea în permanenţă o sticlă de Cola cu el. Iar o adolescentă care acuza stare de agitaţie, nelinişte, atacuri de panică bea cel puţin un litru de Pepsi pe zi.

Alimentaţia poate fi folosită în educaţia copilului, în schimbări care îi vor influenţa pozitiv comportamentul“, explică psihologul. De exemplu, un copil diagnosticat cu autism va fi învăţat să accepte alimente noi şi asta va ajuta la schimbări în rutina sa, va contribui la îmbunătăţirea relaţionării cu oamenii.

Pe lîngă efectele psihice, primele vizibile sînt consecinţele fizice. Cele mai periculoase produse pe care copiii le consumă cu plăcere sînt dulciurile sau produsele semipreparate. De exemplu, E102 sau tartrazina ar avea efect cancerigen. Acest colorant galben se găseşte în îngheţată, muştar, în sucuri şi în dulciuri.

Colorantul roşu, E128, poate produce mutaţii genetice şi se găseşte în carnea de hamburgeri. Glutamatul monosodic sau E621 are efect cancerigen şi se află în compoziţia supelor instant, condimentelor şi mezelurilor. Aspartamul (E951) şi zaharina (E954) se găsesc în guma de mestecat.


Schimbările climatice te pot orbi

Cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii a fost publicat un comunicat prin care s-a anunţat că „schimbările climatice vor duce la creşterea nivelului de ultraviolete şi, în consecinţă, a riscului de cataractă“, din cauza unor niveluri ridicate de expunere la razele ultraviolete. „Principalii trei factori agravanţi ai cataractei sînt vîrsta, fumatul şi expunerea la razele ultraviolete“, a declarat Andreas Mueller, medic al fundaţiei australiene Fred Hollows, care a realizat un studiu privind legătura dintre încălzirea globală şi sănătatea oamenilor.

Într-un alt studiu, publicat de organismul Environment Australia, specialiştii afirmă că încălzirea globală accentuează şi numărul de boli infecţioase şi respiratorii, dar şi pe cel al rănilor provocate de furtuni sau de incendii din păduri.

http://www.cotidianul.ro/inteligen__a_copiilor__afectat___de_e_uri-43480.html

SFANTA LUMINA DE LA IERUSALIM

O MARTURIE DESPRE SFANTA LUMINA DE LA IERUSALIM


ASA SE APRINDE SFANTA LUMINA LA IERUSALIM LA PASTILE ORTODOXE

Cand am ajuns la Ierusalim in anul 1974 am slujit Prohodul Mantuitorului cu Patriarhul Benedict, ce avea 97 de ani, in Vinerea Sf. Pasti. Prohodul s-a terminat aproape de ziua in Sambata Sf. Pasti. Iar, cand citeste evanghelia: "Si au pecetluit Mormantul impreuna cu custodia" atunci intra armata in Biserica si se duce si stinge cele 40 de candele de aur de la Sf. Mormant Si pe lespedea Sf. Mormant ce are 3,5 m lungime si 2,5 in latime pun pecete, preotii au pus vata deja foarte groasa acolo, ca atunci cand va veni lumina s-o ia si s-o dea aprinsa la popor. Vine armata si pune 3 sigilii pe usa Sf. Mormant, sigiliul armatei evreiesti - evreieste, englezeste si arabeste, am vazut cu ochii aceasta. Pe urma s-au stins cele 2770 de candele din tot mormantul, caci cele 40 de aur sunt in Sf. Altar, unde este piatra pe care a fost pus trupul lui Iisus.

Sfantul Mormant are mai multe altare, armenii si monofizitii si maronitii au altarele lor. Sambata dimineata s-au stins toate candelele si la Mormantul Domnului si pe Golgota, peste tot. Iar in Mormant ramane numai putina lumina ce vine prin niste gemulete mici de la zi, caci sunt galerii la Sf. Mormant. Raman calugari de straja, caci Biserica are multe odoare, se inchide Biserica si se duc toti acasa dupa Prohod, pana Sambata la orele 11. Pe la orele 11, armata este foarte de mare folos, te intreaba: Esti ortodox, treci aici! Esti catolic, ai alt loc. Fiecare religie are locul ei. apoi intra toata lumea linistita in Biserica si deodata intra 20 de mitropoliti imbracati in vesminte si 400 de preoti. Nu se intra in Mormant cu aparate de fotografiat cu bliz, in mormant nu-i voie, trebuie sa fie numai lumina de la zi. Fiecare are in mana lui cate un smoc de 33 de lumanari, atatea cati ani a avut Domnul nostru Iisus Hristos. Pe la orele 12, la amiaza, vine si Patriarhul, descult si cu capul gol, imbracat intr-o camasa alba de matase cu maneca larga. Lumanarile, cele 33, sunt lipite deolalta si au pictata Invierea lui Hristos pe ele si se vand Œn magazinele din Ierusalim. Patriarhul este controlat de armata in fata a mii de oameni, ca nu cumva sa aiba ceva de aprins si sa se spuna, ca a facut ceva si a aprins Sfanta Lumina. Dupa aceea, episcopii il imbraca. Stiharul alb ramane pe el, il imbraca cu toate vesmintele de Patriarh. Numai bine se fac orele 13, iar pe la orele 13, Patriarhul se roaga in 3 limbi: "Sa ne rugam ss vie Sfanta Lumina!" arabii striga, bat din palme, aclama. Patriarhul este tinut de diaconi atunci cand cade in genunchi si tine rugaciunea lui cam o jumatate de ora. Pe la orele 12 a fost inceputa Vecernia, iar cand se termina rugaciunea de chemare a Sfintei Lumini, numai ce auzi in Biserica: "Kirie eleison, Gospodi pamilui, Doamne miluieste" - fiecare striga in limba lui. Patriarhul sta in genunchi si exact cand a ajuns Vecernia la cantarea "Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc ..." a intrat un nor azuriu albastru in Biserica, la care nu te puteai uita, ca te orbea. Din nor a fulgerat de 3 ori, un fulger a trecut peste Catapeteasma (Iconostas) peretele ce desparte altarul de popor si s-a dus lin, drept la mormantul lui Hristos, cand a atins piatra de pe Sf. Mormant, toata vata de pe el s-a aprins si toate candelele s-au aprins singure. La cei din balcoanele de sus li s-au aprins singure lumanarile in maini. Patriarhul a chemat armata, care a rupt sigiliile si cand s-au deschis usile de la Sf. Mormant, inauntru era un cuptor mare de vapaie de foc, o vapaie albastruie alba. Patriarhul are niste cutii mari cu cheile si cu manere cu multe gauri. Patriarhul ia vata aprinsa si o baga cu foc in cutii si lumina tasneste prin gaurile cutiilor si apoi le incuie cu cheita si ia cutiile de manere, iar diaconii merg inainte si havasii (soldati) cu culioane rosii, ca protopopii si cu bastoane de argint, care-l pazesc pe Patriarh si merg prin mijlocul Bisericii cu vasele cu lumina si striga: "Veniti de luati Lumina!" De la lumina Patriarhului mii si mii de lumanari se aprind, ca tasneste pe gaurile acelea ca razele soarelui.

Catolicii, ca sa nu ia lumina de la noi de la ortodocsi, sunt 6 candele in dreapta si 6 in stanga, catolicii iau din candelele din dreapta, iar armenii din stanga, iar la noi s-a aprins chiar pe Mormantul lui Hristos.

Lumina aceasta a Invierii se aprinde numai la Pastile ortodoxe, la cele catolice nu se aprinde. Lumina sfanta s-a aprins in data de 14 aprilie 1974, in Sambata de Pasti la orele 13,00. Cand s-au aprins lumanarile incep toacele cele de argint, clopotele cele facute de Constantin cel Mare, sute de cadelnite si in glasul lor incepe a se inconjura Bisericuta si a se canta: "Invierea Ta, Hristoase Dumnezeule ingerii o lauda in ceruri..." cand canta atatea coruri, in mireasma de tamaie si in marea de flacari, parca nu mai esti pe pamant, parca esti in cer si nimeni nu s-a ars vreodata de atatea lumini.

Aceasta cantare, de la Vecernia Duminicii tine pana Duminica dimineata. Se canta acum "Hristos a inviat!" in toate limbile pamantului. Lumina este imateriala, timp de 2 minute dai pe fata cu ea si nu te arde. Lumina aceasta, ce vine singura din ceruri in Sambata Pastilor este LUMINA CU CARE HRISTOS S-A COBORAT LA IAD, cum zice Isaia: "Cei ce sedeau in intuneric vor vedea lumina mare". La noi a venit lisus cel inviat, Duminica.

Iisus a predicat in Iad Evanghelia vreme de 33 de ore si 3 zile, asa scrie in penticostar. De Joi seara pana Vineri seara e o zi, de Vineri seara pana Sambata seara o zi, de Sambata seara pana Duminica seara este o zi, asa se calcula la evrei. De Vineri de la orele 15 pana Duminica, Sambata spre Duminica la orele 24 (12) sunt exact 33 de ore. Din Iad Iisus i-a scos numai pe cei ce credeau ca Iisus va veni in lume, nu i-a scos pe toti de acolo.

Clopotul cel mare de la Mormantul Domnului, facut din aur, in Vinerea Sf. Pasti il plange pe Mantuitorul pentru ca a murit, se trage singur, rar si cu jale, Bang, Bang. Grecii mi-au spus cum boceste clopotul cel mare si ca se trage singur, iar cand vine Invierea, tot singur se trage si suna foarte repede si cu veselie si le acopera pe toate celelalte clopote. Uiti ca eati pe fata pamantului. Vezi zeci de mii de lumini, care se duc spre caminele lor pe strazile Ierusalimului. In lerusalim, la magazine sunt un fel de caldaruse cu sita deasupra si cu fitil, pline cu untdelemn de masline, ca un fel de candele. Pe acestea le aprinzi de la Sfanta Lumina si poti sa duci acasa Sf. Lumina. Acolo erau polonezi, bulgari, francezi, italieni, americani, englezi, oameni din toata lumea. In jurul Sf. Mormant sunt scaune pentru ambasadori, fiecare tara are un reprezentant, care vede Sfanta Lumina. Eu am adus la Man. Sihastria Sfanta Lumina intr-un felinar de acela si candelele noastre ard din 1974 cu Sfanta Lumina de la Mormant.


Cand a fost parintele Petroniu la Sf. Mormant, Sfanta Lumina a venit asa: Cand s-a facut rugaciunea pentru Sfanta Lumina, deodata a venit un stalp de foc si s-a speriat toata lumea, a venit deasupra Sf. Mormant s-a despicat in 3, un stalp de foc a mers la Golgota, unul la Mormantul Domnului si unul la Biserica Sf. Invieri. In trei stalpi s-a facut Lumina aceasta, caci nu vine in fiecare an la fel, aici sunt taine mari. De aici, ar trebui catolicii sa se intoarca la Pastile ortodoxe, dovada adevarului: Sfanta Lumina! Catolicii trebuie sa se intoarca la ortodoxia credintei, caci au facut mare greseala cand au modificat data Pastilor, dupa voia lor si nu dupa voia lui Dumnezeu. Iata o minune, care de 2000 de ani se tot repeta, dovada Invierii sigure a lui Iisus Hristos. Dar ce sa spuna sectarii, ca ei n-au nici Pasti, nici Craciun, toate le fura de la ortodocsi? Ortodoxia este singura credinta mantuitoare, care il mantuie pe omul creat de Dumnezeu!

SFANTA LUMINA SE APRINDE NUMAI LA ORTODOCSI. MINUNEA ANULUI 1326.

In anul 1326 erau trei sultanate turcesti, unul in Damasc, unul in Egipt si unul in Babilon. Ce au zis turcii? Cand vin crestinii la Ierusalim sa serbeze Pastile sa nu le dam voie sa slujeasca, pana ce nu vor plati taxa de 9000 bani de aur, caci turcii nu cred in Hristos.

Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde sa plateasca suma pentru ca crestinii ortodocsi erau putini in Ierusalim si doar 100 de preoti, caci erau religii altele, de tot felul. Dar sunt doua strazi de armeni in Ierusalim, mosieri, bogati mari, ei au zis: Platim noi taxa! Dar turcii i-au intrebat: "De ce iese Sfanta Lumina numai la ortodocsi si nu iese si la voi?" Armenii au zis: "Pentru ca ortodocsii numai ei slujesc la Mormantul lui Hristos si pe noi ne-au dat la o parte". "Dar, daca veti sluji voi va veni Lumina?" Noi platim si taxa - au zis armenii - Lumina va veni la noi la armeni!

Turcii au zis: "De nu iese lumina la voi o s-o patiti!" Noi ii scoatem pe ortodocsi din Mormant - si l-au luat pe Patriarhul Ioachim si l-au inchis in Manastirea Sf. Sava, din Ierusalim, cu toti preotii.

A zis Patriarhul: Daca nu ne lasati sa facem, slujba la Mormantul lui Hristos, o sa facem la Biserica Sf. lacob, care este aproape de Mormant, iar turcii le-au dat voie ortodocsilor la aceasta. Dar, turcii au pus de paza peste ei doi turci, generali de armata, ca sa nu vina vreun crestin la Mormant. Crestinii au inceput a plange si au zis ca s-a suparat Dumnezeu pe ei si I-a indepartat de la Mormantul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: "Nu va temeti, ca are sa se faca minune mare."

Armenii ziceau, ca Lumina la ei o sa vina. Iar Patriarhul zicea, ca de va vrea Hristos sa iasa Lumina la ei n-avem noi ortodocsii ce face. Armenii au facut slujba si ziua si noapte-a, dar n-a mai venit Sfanta Lumina. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfanta Lumina, ca ati platit taxa? In acelasi timp, ortodocsii faceau slujba tocmai a doua zi, pe cand rasarea soarele si cand a zis patriarhul: "Hristos a inviat!" un stalp de marmora din Biserica Sf. Iacob a crapat si a iesit Sfanta Lumina in varful Stalpului. Patriarhul a pus o scara si au luat Sfanta Lumina din varful stalpului si in acest fel Sfanta Lumina a iesit tot la ortodocsi.

Generalul turc de pe varful stalpului, care pazea acolo pe stalp, a strigat: "Cred in Hristos!" Celalalt general de langa el i-a si taiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat ca crede in Hristos. Moastele acestui general turc convertit si martir al Sfintei Lumini le-am sarutat si eu, sunt acolo in Ierusalim si acest turc este martirul Sfintei Lumini.

Vazand turcii ca Sf. Lumina a iesit tot la ortodocsi, au pus un ciuber cu murdarie inaintea usii Sf. Mormant si fiecare armean trebuia sa manance cate o lingura de murdarie si in acest fel i-au spurcat turcii pe armeni. Anul 1326. De atunci a ramas o zicala: "Este bine sa te duci cu armenii la Biserica, dar sa nu mananci cu ei, ca ei cauta sa te spurce, asa cum i-au spurcat turcii pe ei, cand n-a venit Sf. Lumina". Distanta de la Sf. Mormant pana la Biserica Sf. Iacob unde s-a aprins Sf. Lumina este de 100 m. Stalpul este fotografiat si sapat din marmura fiind pus in Altarul Bisericii Sf. Iacob. Aceasta este minunea cu armenii, din anul 1326. Generalul turc convertit si martir al Sfintei Lumini este pus in Biserica Sf. Iacob. De aici se vede, ca Iisus Hristos numai o Biserica a intemeiat - pe cea Ortodoxa - aceasta este mantuirea, lumii. Sf. Lumina este dovada sigura, ca numai ortodocsii sunt pe calea adevarului pur al lui Hristos, drum ce duce sigur la ceruri.

- extras din "Pelerinul Roman" -

vineri, 11 aprilie 2008

Misterul manuscrisului Voynich






-- Manuscrisul Voynich este considerat a fi "cel mai misterios manuscris din lume" * A fost numit asa dupa numele celui care l-a descoperit, anticarul american si colectionarul Wilfrid M. Voynich

Acesta l-a gasit in anul 1912, pe langa alte manuscrise antice pastrate in vila Mondragone din Frascati, din apropierea Romei, care fusese transformata in Colegiu Iezuit (inchis in 1953). Nimeni nu a aflat, nici pana acum, care sunt originile acestui manuscris misterios.Expertii sunt de parere, bazandu-se pe desenele din carte, ca aceasta ar fi de origine europeana. Ei cred ca a fost scrisa intre secolele XV-lea si XVII-lea. Manuscrisul este mic, are in jur de 35 de centimetri, si este subtire, avand 235 de pagini. Filele sunt acoperite cu un scris de mana, fiind completate uneori cu ilustratii relativ rudimentare. Desenele reprezinta plante, diagrame astrologice si femei goale. Specialistii sunt de parere ca femeile pot reprezenta creatia si renasterea constiintei. Schitele sunt ciudate, insa mai bizar este textul insusi, pentru ca tot manuscrisul este scris intr-un alfabet necunoscut care a sfidat toate tentativele de traducere sau interpretare. Expertii au concluzionat ca alfabetul folosit la scrierea manuscrisului nu seamana deloc cu nici un caracter cunoscut, european sau nu. Textul nu are corecturi si exista dovezi ca ar fi vorba despre doua "limbaje" si mai multi scribi, ceea ce indica probabilitatea unei scheme codificate.

Aparent, Voynich a dorit traducerea manuscrisului si a oferit copii fotografice mai multor experti. Insa, in ciuda eforturilor a renumiti criptologi si oameni de stiinta, cartea a ramas, dupa sute de ani, necitita.In 1961, misterioasa carte a fost cumparata de un anticar din New York, H. P. Kraus, pentru suma de 24 de mii de dolari. Ulterior, anticarul a oferit-o spre vanzare cu pretul de 160 de mii de dolari, dar nu a putut gasi un cumparator. Intr-un final, acesta a donat-o Univeristatii Yale in 1969, unde a si ramas. Se stie totusi ca initial, manuscrisul ar fi fost achizitionat pentru imparatul Rudolph II al Bohemiei (1552-1612).Un cod necunoscutDin punct de vedere istoric, manuscrisul a aparut pentru prima data in 1586, la Curtea imparatului Rudolph II al Bohemiei, care a fost unul dintre cei mai excentrici monarhi al acelor vremuri. Rudolph colectiona pitici, si avea un regiment de giganti in armata sa. Era inconjurat de astrologi si era fascinat de jocuri, coduri si muzica. Imparatul era pasionat de ocultism, fiind considerat un patron al alchimiei, suportand editarea unor carti de specialitate. Legenda spune ca la curtea lui Rudolph a venit un necunoscut care i-a vandut manuscrisul pentru trei sute de ducati de aur, care insemna o suma fabuloasa.Nu se stie cum, manuscrisul a ajuns apoi la Jacobus de Tepenecz, directorul gradinilor botanice ale lui Rudolph. In ceea ce priveste codurile, in secolul al XVI-lea, toate derivau din "Stenografica" lui Johannes Trethemius, episcopul de Sponheim, un alchimist care a scris cum se codeaza mesajele secrete. Insa manuscrisul Voynich nu pare sa aiba vreo legatura cu codurile derivate din "Stenografica".

O perioada, pana in 1912 cand a fost descoperit de Voynich, se speculeaza ca manuscrisul ar fi fost uitat intr-o biblioteca. Exista voci care sustin ca volumul ar fi o carte de alchimie.De-a lungul timpului, manuscrisul Voynich a castigat tot mai multa popularitate, devenind un soi de provocare pentru criptografii din intreaga lume, incusiv pentru unii dintre cei mai renumiti "spargatori de coduri" din America si Marea Britanie, care au lucrat in cel de-Al Doilea Razboi mondial si care nu au reusit sa desifreze nici macar un singur cuvant. Tentativele nereusite de decodare au transformat manuscrisul Voynich intr-un subiect faimos de istorie a criptologiei, dar a aparut si teoria ca nu ar fi altceva decat o farsa elaborata - o insiruire aleatorie de simboluri inventate.TeoriiImpresia generala asupra continutului manuscrisului sugereaza ca ar fi servit ca tratat de farmacologie si ca ar fi un tratat medieval de medicina. In orice caz, detaliile ilustratiilor ar sugera ca exista mai multe sectiuni:Herbal - prima sectiune contine ilustratiile unor plante salbatice, existand insa si combinatii: radacinile unei plante, la care s-au adaugat frunzele alteia si flori de la o a treia planta.

Alchimie - bazinele si tuburile de la sectiunea de biologie par a indica faptul ca e vorba de alchimie, mai ales ca sunt prezentate si diverse ingrediente. Cu toate acestea, din manuscris lipsesc acele simboluri clasice ale alchimistilor (vultur, broasca, mormant, cuplu in pat etc.)Sectiunea astronomica - ar contine diagrame circulare, unele reprezentand sori, luna si stele. Exista si o sectiune zodiacala (cu desene care reprezinta zodiile Pesti, Taur, Sagetator etc.) Sunt reprezentate si imagini ciudate, imagini ale galaxiei care nu ar putea fi obtinute decat cu telescoape, sau reprezentari ale celulelor, de asemenea care nu ar fi putut fi obtinute decat cu ajutorul unui microscop. Aceste desene sugereaza ca totusi manuscrisul ar fi mai degraba de la inceputul modernitatii decat medieval, desi nimeni, dupa atatia ani, nu poate avea nici cea mai mica certitudine in legatura cu un document atat de vechi.

sursa:www.ziua.ro

ALIMENTE OTRAVITE



-- Mancarurile, bauturile, cosmeticele, pana si medicamentele contin substante chimice care, in timp, pot dauna grav sanatatii * Ministerul Sanatatii ignora E-urile omniprezente din care romanii inghit intre 4,5 si 5 kg pe an

Pe parcursul catorva episoade, vom prezenta cititorilor riscurile la care se expun atunci cand consuma alimente si bauturi tratate artificial. Ministerul Sanatatii a elaborat o lista cuprinzand cateva zeci de E-uri care nu ar fi periculoase pentru sanatatea populatiei. Dar exista peste o mie de astfel de substante ce sunt introduse in alimente si bauturi, in special racoritoare. In vreme ce in state din UE, SUA, Canada si tari foste componente ale URSS multe dintre acestea au fost interzise, la noi sunt folosite fara nici o restrictie de producatorii autohtoni. Iar alimentele importate nici macar nu sunt controlate - pe etichetele acestora nemaifiind mentionat continutul de E-uri -, de vreme ce provin de la firme cu un renume international mai mare sau mai mic.O vreme, legislatia romaneasca a prevazut ca toate E-urile utilizate in compozitia alimentelor si bauturilor sa fie inscriptionata pe etichete. La aceasta decizie s-a revenit ulterior, in urma protestelor si presiunilor exercitate de producatorii si importatorii de astfel de produse. Moment in care s-a apelat la publicitatea inselatoare, care induce in eroare cumparatorul. In loc de litera E urmata de un numar (indicativ prin care consumatorul poate afla despre ce aditiv alimentar este vorba si ce riscuri implica consumarea acestuia), pe etichete a inceput sa se mentioneze doar "afanatori", "arome identic naturale", "conservanti" si alti asemenea termeni generici. Situatie care persista si in ziua de azi.Produse instant

Printre cele mai nocive produse care sunt consumate se numara cele instant. Potrivit dr. Pavel Chirila, "compozitia reala a unei supe instant consta in: amidon modificat, sare, pudra de tomate, citrat de sodiu, diacetat de sodiu, sirop de glucoza, ulei hidrogenat, pudra de ceapa, guma Guar, ribonucleotide de sodiu, proteina hidrolizata vegetala, anti-caking agents, yeats extracts, acid adipic, caseinat, chinolina, carmoizina, emulsifianti (disodium monofosfat, gliceril monosteara, polifosfat de sodiu, condimente, arome, indulcitori artificiali si antioxidanti". Dupa cum se poate observa, nu prea aveam de-a face cu o compozitie naturala, ci cu substante de sinteza greu asimilate de organismul uman. Un alt exemplu ar fi celebra cafea instant "Jacobs", comercializata in tara noastra de SC Kraft Foods Romania, Brasov. Potrivit inscriptiei de pe ambalaj, aceasta n-ar contine, in afara de minimum 2,5% cafeina, nimic altceva decat cafea naturala. Cine este atat de naiv incat sa creada ca respectivul produs devine solubil instantaneu, fara ca in compozitie sa se afle si alte substante chimice de sinteza, se insala amarnic. De asemenea, cunoscutul condiment "Vegeta" contine potentiatorii de aroma: glutamat de sodiu si inozinat de sodiu, amidon de porumb si este colorat cu riboflavina. Iar condimentul "Delikat" este garnisit, in plus, cu guanilat de sodiu, maltodextrina din cartofi si acidificant: acid citric.Cele mai periculoase otravuriE 621 -glutamat de sodiu, E 330 - acid citric (care poate fi intalnit si in majoritatea cosmeticelor ori medicamentelor care se elibereaza fara reteta), E 211 - benzoat de sodiu, E 131 - colorant bleu patent, E 142 - colorant verde, E 213 - benzoat de calciu, E 214 - hidrobenzoat de etil, E 215 - hidrobenzoat de etil sodic, E 216 - hidrobenzoat de propil, E 217 - sarea de sodiu a hidrobenzoatului de propil, E 239 - hexametilen tertamina si E 123 - amaranth sunt considerati de specialisti cei mai cancerigeni aditivi alimentari. Dupa cum se poate observa, in produsele mentionate anterior intalnim, fara a se specifica indicativul exact - atat E 621, E 330, E 211, cat si E 101 - riboflavina. Potrivit Ministerului Alimentatiei din SUA, glutamatul de sodiu ucide celulele nervoase, provocand bolile Alzheimer si Parkinson. Totodata, acidul citric folosit pe scara industriala genereaza grave afectiuni ale aparatului bucal, colorantul bleu patent provoaca anumite forme de cancer, iar riboflavina - alergii, in special la copii si bolnavi. Oncologii mai avertizeaza asupra urmatoarelor otravuri din alimente, interzise in multe tari civilizate, nu si la noi: E 120 - acid carmic (eruptii cutanate), E 124 - colorant rosu panceau (tumori ale glandei tiroide), E 230 bifenil (daunator pielii), E 102 - tetrazina (alergii), E 110 - colorant galben (alergii), E 210 - acid benzoic (cancer), E 212 - benzoat de potasiu (cancer) si, din pacate, multe altele.

Cosmetizarea carnii. La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste carnea. Inainte de comercializare, multi producatori injecteaza puii cu o solutie ce contine sare in proportie de 16%. Culoarea produsului se schimba datorita deshidratarii, a concentrarii pigmentului sanguin si a transformarii hemoglobinei in methemoglobina, in stratul periferic, pe adancimea in care patrunde oxigenul.Cu cat congelarea este mai lenta, cu atat carnea devine mai inchisa la culoare. Astfel, pentru un aspect placut, consumatorul plateste sarea la pret de pui, fara sa ia seama ca produsul a fost tratat chimic cu substante de sinteza. Aici trebuie spus ca unele abatoare, care nu folosesc asemenea practici, eticheteaza expres pe ambalaj mentiunea "Produs neinjectat". Situatia este aceeasi si in ceea ce priveste carnea de porc, vitel si vaca. Pentru a se ameliora, chipurile, produsele inferioare calitativ, acestea sunt cosmetizate, modificandu-se aspectul si chiar gustul real. Lista E-urilor permise in tara noastra in industria carnii cuprinde peste 70 de aditivi. Mentionam doar cativa dintre acestia: acid citric monohidrat - agent de reglare aciditate, sechestrant; acid pentru inmuierea soriciului; amestecuri de condimente pentru decor; azotat/nitrit de sodiu, pentru formarea si stabilizarea culorii in produsul finit; benzoat de sodiu - conservant cu actiune puternica folosit si pentru pestele uscat semiconservat; agent de ingrosare compus din amestec de hidrocoloizi: guma Guar si guma Xanthan; E 450 si E 451 - fosfati pentru salamuri; E 300, E 301, E 471 si E 575 - potentiatori de gust si aroma; E 621 glutamat de sodiu, intensificator de gust picant, delicatese; diverse produse pentru injectari, compuse dintr-o sumedenie de E-uri in amestec, stabilizatori, emulgatori, regulatori de prospetime etc.Apa la pret de salamLa fabricarea salamului de vara, spre exemplu, se folosesc: carne de porc, vita, pasare, organe de porc, apa, proteina vegetala, atioxidanti (izoascorbat de sodiu), lactat de sodiu, sare, zahar, condimente, conservant (nitrit de sodiu), stabilizatori (polifosfati) si colorant (acid carminic E 120).Nitritul de sodiu E 250 produce boli cardio-vasculare, in stomac putandu-se combina cu alte substante, ceea ce duce la formarea de nitrozamine. Pastrama tratata cu aceasta substanta are un ridicat potential cancerigen. Producatorii de carne si produse din carne mai insala consumatorii si prin utilizarea in produs a unei cantitati de apa ce depaseste limita admisa de 66%. Care apa nu poate fi stabilizata decat prin injectarea unor substante de sinteza folosite in exces. La sfarsitul anului trecut, Oficiul pentru Protectia Consumatorului Iasi a retras de pe piata salamul afumat "Victoria", produs de firma Aldis, deoarece continea 71,5% apa. Un alt pericol pentru sanatatea consumatorilor il reprezinta cresterea animalelor - ce nu vad lumina soarelui - in mari aglomerari, pentru a se ingrasa mai repede. In hrana si corpul acestora se introduc hormoni de crestere, antibiotice, vaccinuri, sedative si vitamine. Astfel, nu este de mirare ca dupa consumarea unor produse din carne provenite de la asemenea animale isi fac aparitia alergiile, obezitatea, hepatita toxica si alte afectiuni grave.

aursa:www.ziua.ro

Cartea cartilor pe care nu le-ai citit


A apărut un ghid despre cum să dai impresia că eşti la zi cu literatura.

Când eşti „la ananghie“, în mijlocul unui grup de oameni care dezbat pasionant o carte pe care n-ai deschis-o în viaţa ta, există întotdeauna un „colac de salvare“. Ţi-l întinde chiar un profesor de literatură de la Universitatea Paris VIII, Pierre Bayard, în volumul „Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit“ (Polirom), în care găseşte soluţii pentru toate situaţiile „jenante“ în care ai risca să fii prins cu „necititul“.

Profesorul se dă drept exemplu: pus deseori în postura de a vorbi la cererea studenţilor de cărţi care nu i-au trecut prin mână, Bayard s-a descurcat, folosind diverse „trucuri“. Pe toate le-a teoretizat seducător sub sintagma „activitatea de nonlectură“, un ghid perfect pentru cei prea ocupaţi, prea comozi sau prea snobi. Cartea a devenit bestseller în ţările anglo-saxone, anul trecut, apariţia sa fiind percepută de unii critici ca o „fisură“ în „dictatura lecturii“, ca activitate superioară de relaţionare socială.

Răsfoieşti şi comentezi

Pierre Bayard deschide cartea cu o listă de abrevieri: CN înseamnă „carte necunoscută“, CR e „carte răsfoită“, CE - „carte evocată“, iar CU - „carte uitată“. „Există mai multe feluri de a nu citi, dintre care cel mai radical este să nu deschizi nicio carte“, începe autorul.

Nici o problemă, ne linişteşte Bayard: apelând la cunoştinţele sale, un noncititor poate să aibă „o privire de ansamblu“ asupra a tot ce s-a scris, pe principiul „un om afundat între cărţi e pierdut pentru cultură“. El dă exemplul unui bibliotecar din cartea „Omul fără însuşiri“, al lui Robert Musil, pe care-l lasă indiferent conţinutul miilor de cărţi, dar nu şi cărţile în sine, ca obiecte. La capitolul „cărţile pe care le-am răsfoit“, totul e mult mai simplu.

„Deşi cunosc abia un volum din marea operă a lui Proust…“, scria Paul Valéry la moartea lui Proust. Când ai citit doar câteva pagini, poţi să-ţi faci o imagine despre un volum şi să emiţi, pe deasupra, judecăţi critice. Dacă e doar o carte „despre care ai auzit vorbindu-se“, te poţi lăsa în baza celorlalţi şi dintr-un mix de opinii o extragi pe a ta. Toate, apelând la cultura ta generală şi la imaginaţie, pentru că „a vorbi despre cărţi necitite este o adevărată activitate de creaţie“, conchide autorul. El însuşi n-a citit „Ulise“, de James Joyce, dar ar putea ţine o conferinţă citând tot ce s-a spus despre ea.

„Să nu-ţi fie ruşine!“

„Prăpastia“ culturală dintre cititori şi scriitori nu e atât de adâncă, ne arată Bayard, dând exemple de autori celebri care citeau şi nu prea, ca Oscar Wilde, Paul Valéry sau Robert Musil. Oscar Wilde spunea chiar: „Nu citesc niciodată o carte despre care trebuie să scriu; te influenţează atât de uşor“.

Paul Valéry recunoştea că rareori ducea la capăt o lectură, iar Montaigne, care uita tot ce citea, găsise o soluţie în mici rezumate. După ce dă sfaturi pentru fiecare dintre situaţiile tipice în care am putea fi „prinşi în ofsaid“ - în viaţa mondenă, în faţa unui profesor sau a studenţilor şi cu persoana iubită -, Pierre Bayard vine şi cu îndemnul final, care dă peste cap toată argumentaţia: „Să nu-ţi fie ruşine, recunoaşte că n-ai citit!“

Cinci obiceiuri alimentare care trebuie evitate


Nu cumpăra produse ieftine şi nu consuma apă sau cereale mult timp după ce ai deschis sticla sau cutia.

Doctorii te sfătuiesc să consumi cât mai rar mâncare reîncălzită, să nu pui pe masă doar alimente ieftine şi să nu consumi produse închise ermetic la mai mult de câteva zile după ce ai deschis cutia.

Obiceiurile alimentare greşite duc, în cel mai bun caz, la probleme ale tractului digestiv. Pe termen lung, însă, te privează de minerale şi vitamine esenţiale. Nutriţioniştii îţi arată care sunt cele mai frecvente greşeli de alimentaţie ale românilor, cum te afectează şi cum le poţi evita.

1.Nu consuma alimentele mult timp după deschidere. Odată deschisă, până şi apa se poate „strica“ în câteva zile. „Din momentul în care are contact cu aerul, apa începe să se colonizeze cu germeni“, explică doctorul Eduard Adamescu, medic specialist diabet şi boli de nutriţie la cabinetul „Calea Moşilor“, din Bucureşti.

Acest lucru se întâmplă cu orice produs închis din fabrică ermetic. Alege produsele care au scrisă pe cutie perioada în care ar trebuie să fie consumate de la deschidere, te mai sfătuiesc specialiştii.

De exemplu, pe cutiile de lapte este menţionat să se consume în maximum trei zile de la deschidere. În cazul în care ţii cutiile deschise o perioadă mai lungă decât este indicat, te poţi alege cu toxiinfecţii alimentare sau dereglări ale tractului digestiv.

2.Nu cumpăra produsele cele mai ieftine. Acest obicei nu îţi poate aduce în farfurie decât cele mai proaste alimente, cu valoare nutriţională scăzută. „Foarte multe persoane, din considerente financiare, cumpără tot felul de crenvurşti sau parizer, care conţin carne de calitate proastă şi foarte multe grăsimi“, spune Eduard Adamescu.

Decât să cumperi produse din carne tocată, nutriţioniştii te sfătuiesc să alegi carnea macră. Este bine ca şi conservele cumpărate (în special cele din peşte) să fie mai scumpe. Conservele ieftine este posibil să fie ambalate în condiţii precare şi să conţină carne veche.

3.Nu reîncălzi mâncarea. Deşi mult mai comod şi mai ieftin decât dacă ai cumpăra la fiecare masă alte alimente, prin acest obicei pierzi tot ce este mai sănătos din alimente. „Ar trebui să preferăm alimentele proaspete, gătite cât mai simplu pentru a-şi conserva calităţile nutri- ţionale“, spune nutriţionistul Alina Dia de la Centrul Medical „Sănătatea ta“.

4.Nu mânca pe fugă, când apuci. „Ar trebui să mâncăm cel pu- ţin trei mese pe zi şi una-două gustări (un fruct sau un iaurt)“, mai spune doctorul Alina Dia. În plus, de multe ori înlocuim mesele principale cu snacksuri sau pateuri cumpărate de pe stradă.

„Acestea nu ne oferă o cantitate suficientă de nutrienţi, iar calitatea lor este îndoielnică“, adaugă medicul.

5.Nu cumpăra produse care conţin fructe „naturale“. Nutriţioniştii îţi recomandă să nu iei doza zilnică de fructe din astfel de alimente. „Iaurturile cu fructe, de exemplu, au o valoare calorică asemănătoare cu a fructelor, dar nu au şi aceeaşi valoare nutri- ţională. Au aditivi alimentari, fructele nu sunt în stare proaspătă, iar vitaminele se pierd“, explică Eduard Adamescu. Mai mult, sucurile care sunt „cu adaos mare de pulpă de fructe“ îţi pot creşte glicemia rapid. „Dacă te uiţi pe etichetă vei vedea că sunt un amestec de zahăr şi apă şi foarte puţin fruct“, spune profesorul Gheorghe Mencinicopschi.

sursa:www.evz.ro