Asteptam cu nerabdare sarbatorile, Sfantul Craciun cu atatea bunatati pe masa, sarmale, jambon, toba, carnati, fripturi dupa care cozonac pufos si parfumat! Stam la masa si mancam si bem si uitam de silueta noastra pentru o perioada! Urmeaza seara de Revelion, acum mancam toata noaptea , si mai grav pentru silueta noastra!
Am aflat de o dieta de la un prieten, cu ajutorul careia a slabit 30 kg intr-un timp relativ scurt. Este o dieta care poate si aplicata dupa sarbatori, si mai ales este pentru cine nu poate renunta la carne.
"Te-ai întrebat mereu de ce franţuzoaicele sunt slabe şi arată bine la orice vârstă fără să facă eforturi? Răspunsul ar putea fi dieta lor, dar nu populara dietă mediteraneană, ci programul de slăbit creat de nutriţionistul francez Pierre Dukan.
Dieta Dukan a produs o adevărată revoluţie în domeniul curelor de slăbire, iar cartea scrisă de doctorul Dukan acum zece ani a devenit un best-seller francez. Astăzi, mai mult de un milion şi jumătate de franţuzoaice beneficiează de rezultatele bune şi de lungă durată ale acestei dietei. Vedete, actriţe, modele internaţionale, precum Jennifer Lopez sau Gisele Bundchen, respectă sfaturile alimentare ale doctorului Dukan, toate seduse de promisiunea acestuia că pot slăbi în timp ce mănâncă tot ceea ce îşi doresc, relatează DailyMail.
Spre deosebire de alte diete, acest plan alimentar recunoaşte plăcerea înnăscută de a mânca şi promite pierderea în greutate în timp ce mănânci cantităţi nelimitate de alimente.
Dieta Dukan este împărţită în patru programe diferite care urmează unul după altul. Regimul începe cu o slăbirea drastică şi rapidă şi continuă cu un program alimentar simplu care pe termen lung te ajută să îţi păstrezi greutatea şi să nu te mai îngraşi. Elementul esenţial care leagă cele patru etape ale dietei sunt zilele în care nu mănânci nimic altceva în afară de proteine. În aceste zile trebuie să bei minim trei litri de apă pe zi ca să îţi ajuţi organismul să digere proteinele.
Deşi la prima vedere dieta Dukan pare asemănătoare cu regimul Atkins, acest program alimentar bazat pe proteine cu un conţinut scăzut de grăsimi este diferit, deoarece persoanele care vor să slăbească nu au voie să consume unt sau ulei. Dieta Atkins are rezultate bune, însă efectele pe termen lung ale unui regim alimentar bazat pe grăsimi sunt periculoase pentru sănătate, este de părere doctorul Dukan. O persoană care a urmat un altfel de regim va avea probleme atunci când va încearca să mănânce normal şi apoi va pune înapoi kilogramele pierdute.
Nutriţionistul a declarat că ideea dietei Dukan i-a venit atunci când un prieten l-a rugat să îi dea câteva sfaturi alimentare, spunând că ar face orice ca să slăbească, atât timp cât nu trebuie să renunţe la carne. „I-am spus să mănânce numai proteine şi să bea numai apă în următoarele cinci zile. Când a revenit la cabinet l-am cântărit de mai multe ori ca să mă asigur că îi funcţionează bine cântarul de acasă", spune Dukan.
Pacientul slăbise aproape cinci kilograme iar în următoarele cinci zile în care a continuat regimul a mai slăbit trei. Doctorul Dukan a fost uimit de rezultatele acestei diete şi de efectele ei asupra sănătăţii prietenul lui şi de aceea şi-a schimbat specializarea din neurologie în nutriţie. În următorii 35 de ani, medicul a cercetat efectele proteinelor asupra organismului şi a perfecţionat acesta dietă.
„În timpul cercetărilor mi-am dat seama că dietele bazate pe numărarea caloriilor nu funcţionează deoarece nu iau în considerare faptul că oamenii au pofte. Astfel, chiar dacă aceste diete stabilesc porţii mici şi fixe de mâncare care îi ajută pe pacienţi să slăbească în prima fază, ulterior aproape toţi pun kilogramele la loc sau se îngraşă şi mai mult", spune doctorul Dukan.
„În general, nutriţioniştii cred că şi-au terminat treaba după ce pacienţii au slăbit, dar partea cea mai dificilă este menţinerea unei greutăţi constante. Nu este normal şi nici etic să tratezi din nou un pacient după şase luni când s-a îngrăşat mai mult ca înainte, adaugă el.
Joi se mănâncă numai proteine
Dieta Dukan se diferenţiază de alte regimuri de slăbire deoarece include o etapă în care alimentele care stau la baza unei regim de viaţă sănătos sunt reintroduse treptat în alimentaţie, iar restricţiile alimentare sunt înlăturate una câte una, cu o singură excepţie: o zi pe săptămâna (Dukan sugerează joia) trebuie să mănânci numai proteine pentru tot restul vieţii. „Nu pot să accept ideea că oamenii trebuie să urmeze un regim toată viaţa. Acest lucru este imposibil, deoarece plăcerea de a mânca este prea mare", spune Dukan.
Acesta este secretul frumuseţii femeilor franţuzoaice. Ele pot consuma orice mâncare sau băutură doresc, se pot bucura de fiecare bucăţică din hrana lor, dar multe dintre ele fac un mic sacrificiu: în zilele de joi mănâncă numai proteine. „Daca o dată pe săptămână mănânci numai proteine, poţi slăbi până la un kilogram şi în acest fel poţi corecta excesul de grăsime acumulat în timpul saptamanii", spune nutriţionistul Dukan.
„In Franţa, obiceiul de a mânca numai proteine joia este atât de popular încât dacă merg la un restaurant cu familia mea în această zi din săptămână aud în jurul meu foarte mulţi clienţi care comandă peşte sau friptură fără garnitură sau salată", povesteşte Dukan.
Faza de atac a dietei
Dieta Dukan începe cu o fază scurtă de atac în care nu trebuie să mănânci decât proteine - carne, peşte, ouă şi produse lactate degresate. În această perioadă, vei pierde rapid în greutate, în jur de trei-patru kilograme în cinci zile, şi astfel vei fi motivată să continui regimul. În funcţie de cât de mult vrei să slăbeşti, faza de început a dietei poate dura între o zi şi zece. Dacă vrei să dai jos doar două-trei kilograme, în cinci zile veţi avea rezultate foarte bune.
Un regim de scurtă durată bogat în proteine, ca acesta, te va ajuta să elimini excesul de apă din ţesuturi şi îţi va diminua apetitul deoarece organismul produce corpi cetonici, substanţe naturale puternice care suprimă pofta de mâncare, menţinând în acelaşi timp tonusul muscular şi strălucirea pielii. În plus, proteinele au o structură complexă, iar organismul trebuie să lucreze mai intens ca să le digere. În felul acesta, corpul arde mai multe calorii şi slăbeşti mai repede.
Faza de croazieră
După faza de atac a dietei, urmează etapa a doua în care trebuie să alternezi zilele în care mănânci numai proteine cu zile în care adaugi legume pe lângă carne, peste şi produse lactate degresate. Astfel, la prânz, poţi să mânaci o supă sau o salată la felul întâi, iar la felul doi peşte sau friptură cu garnitură din legume înăbuşite.
În această perioadă, vei slăbi mai puţin, în jur de un kilogram pe săptămână, dar te vei simţi mai sănătoasă şi mai fericită deoarece ai o gamă largă de tipuri de carne şi de legume din care poţi să alegi astfel încât nu te vei mai simţi înfometată.
Faza de consolidare
Atunci când ajungi la greutatea ideală sau greutatea pe care ţi-ai propus-o, începe faza a treia, de consolidare a greutăţii, în care elimini treptat restricţiile regimului şi introduci în alimentaţie fructe, pâine, brânză şi alimente care conţin amidon, cum ar fi pastele. Poţi să consumi chiar şi alcool sau ciocolată o dată pe săptămână, sau orice alte alimente interzise care îţi plac.
Nu trebuie să te simţi prost pentru că îţi acorzi aceste mici plăceri, deoarece acestea sunt recomandările doctorului. O parte importantă din procesul de slăbire o constituie partea psihologică în care înţelegi că mâncarea, sub toate formele sale, este indispensabilă omului pentru a putea trăi. În această perioadă, nu vei pierde în greutate, dar nici nu te vei îngrăşa.
Etapa de consolidare a fost concepută pentru a te împiedică să revii la vechile obiceiurile alimentare şi pentru a-ţi ajuta corpul să îşi stabilească echilibrul. Dacă urmezi acest plan pentru cinci zile, pentru fiecare jumătate de kilogram pe care corpul tău a pierdut-o în primele două faze, vei reuşi să îţi menţii această greutate pentru totdeauna.
Faza de stabilitate tot restul vieţii
Corpul tau este zvelt, iar greutatea s-a stabilizat, ceea ce înseamnă că faza de consolidare s-a încheiat şi eşti liberă să trăieşti restul vieţii în stilul francez, mâncând orice doreşti fără vinovăţie şi consumând băuturi fără restricţii, dar respectând o singură regulă a dietei Dukan: în zilele de joi trebuie să mănânci numai proteine. Pentru totdeauna.
Greutatea potrivită
Unul dintre elementele cheie ale unei cure de slăbire eficiente este stabilirea unui ţel, respectiv a unei greutăţi potrivite pentru corpul tău, pe care să o poţi menţine cu uşurinţă pentru tot restul vieţii. Totuşi, nu trebuie să îţi stabileşti un ţel imposibil sau să încerci să ajungi la greutatea din adolescenţă.
Atunci când îţi calculezi greutatea potrivită trebuie să iei în considerare sexul, vârsta (cu fiecare deceniu, o femeie creşte în greutate cu aproximativ un kilogram, iar un bărbat se îngraşă un kilogram şi jumătate), dacă în familia ta au existat persoane obeze, istoricul medical şi dacă ai avut probleme de greutate, precum şi intervalul de greutate între care ai oscilat până în prezent.
Mai simplu, poţi să îţi calculezi greutatea ideală pe site-ul dukandiet.co.uk, doar dacă răspunzi la unsprezece întrebări simple. Vei primi imediat rezultatul cu greutatea potrivită pentru corpul tău şi în plus un expert îţi va spune în cât timp vei putea să ajungi la această greutate şi cât timp va trebui să aloci pentru fiecare etapă din dieta Dukan.
Ingredientul secret al dietei Dukan - ovăzul
În timpul regimului, îţi poţi satisface pofta de dulce cu o tartă de ovăz în fiecare zi. Aceasta este bogată în proteine şi zaharuri, dar în acelaşi timp are un conţinut mare de fibre solubile, care absorb apa din intestine şi se umflă in stomac de până la 20 de ori mai mult. Astfel, te vei simţi plin si satisfăcut. Ovăzul este, de asemenea, bun pentru sănătatea inimii si înlătură constipaţia care poate afecta oamenii în stadiile incipiente ale dietei. În procesul de digerare, acesta atrage grăsimile, zaharuri şi toxinele şi le elimină din organism înainte de a putea fi absorbite în sânge.
Exemplu de meniu bogat în proteine:
Mic dejun: cafea sau ceai fără zahăr (poţi să foloseşti zaharină în loc), două iaurturi mici slabe sau 225 de grame de brânză degresată cu o felie de piept de curcan sau de jambon fără grăsime sau un ou fiert moale.
Gustare: un iaurt sau 115 grame de brânză de vaci degresată.
Prânz: surimi, un copan de pui, file de somon fiert sau escalop de curcan, cremă de ouă în loc de desert.
Gustare : un iaurt slab şi o felie de piept de curcan.
Cină: creveţi căliţi câteva minute în ierburi şi pui tandoori sau scoici marinate şi carne de vită fiartă, iar la desert cremă de vanilie fără zahăr şi o tartă de ovăz".
http://www1.romanialibera.ro/stil-de-viata/diete/dukan-dieta-secreta-a-frantuzoaicelor-frumoase-183892.html
marți, 21 decembrie 2010
joi, 16 decembrie 2010
Din cugetarile Sfantului Porfirie.
Ce sa fac sa gasesc bucuria?
- Ce sa fac, Parinte, ca sa gasesc bucuria in viata?
- Sa citesti Sfanta Scriptura, sa mergi la biserica, sa ai duhovnic, sa te impartasesti, cu alte cuvinte, sa fii o buna crestina. Si asa, vei gasi bucuria pe care o cauti. Vezi ca acum eu sufar, dar sunt fericit. Asa si tu, cand te vei apropia de Hristos, vei gasi bucurie in viata.
Cu cat il vei cicali mai mult, cu atat va intarzia mai mult.
Sotia unui medic invalid era disperata, fiindca sotul ei capatase multe obiceiuri rele. Dupa ce-si termina munca la spital, se ducea la cafenea si se intorcea dupa miezul noptii, lasandu-i singuri toata ziua pe ea si copiii, care aproape ca nu-l mai vedeau deloc. Ea protesta, striga la el, iar el reactiona venind acasa si mai tarziu. Afland de Parintele Porfirie, doamna a alergat imediat la el pentru ajutor. Cand a ajuns in Kallisia, Parintele era foarte bolnav si obosit si nu mai putea primi pe nimeni, desi afara astepta o multime de lume. Afland ca Parintele nu mai putea primi, doamna s-a intristat si a intrebat pe un prieten care ii cunostea familia, ce sa faca. Acesta i-a sugerat sa indrazneasca sa ceara fie si o simpla binecuvantare tacuta a Parintelui, dat fiind ca si aceea facea minuni. Atunci doamna s-a apropiat foarte nelinistita. Nici nu a pus piciorul pe treptele ce duceau spre chilia Parintelui, ca i-a auzit vocea:
- Tu, intra!
Parintele ii "prinsese" nelinistea si a inteles ca avea nevoie urgenta de ajutorul lui, pe care, in ciuda epuizarii sale, trebuia sa-l dea de indata familiei ce se clatina. Deci a primit-o, facand, cu ea, o "exceptie duhovniceasca". Cand a iesit din chilie, doamna stralucea de bucurie. Ne-a povestit urmatoarele:
- Mi-a descoperit Parintele totul! Mi-a zis: "Vad infirmitatile lui care il complexeaza. De-asta pierde noptile, ca sa uite de ele. Si, fiindca tu il tot cicalesti, nu mai vrea sa vina acasa si intarzie. Cu cat il vei cicali mai mult cu atat va intarzia mai mult. De-acum fa invers: cu cat intarzie mai mult, cu atat roaga-te pentru el mai mult, iubeste-l si prefa-te ca nu observi nimic. Astfel, incetul cu incetul, se va schimba si se va simti atras de casa, de sotie si de copii, iar problema ta se va rezolva".
Ca si cum s-ar fi trezit dintr-un vis urat, doamna a zis:
- Ce neghioaba am fost atata timp! Imi distrugeam familia cu cicalelile mele si nici macar nu-mi dadeam seama.
A urmat cu fidelitate indrumarile Parintelui si in scurt timp si-a recastigat sotul.
- Ce sa fac, Parinte, ca sa gasesc bucuria in viata?
- Sa citesti Sfanta Scriptura, sa mergi la biserica, sa ai duhovnic, sa te impartasesti, cu alte cuvinte, sa fii o buna crestina. Si asa, vei gasi bucuria pe care o cauti. Vezi ca acum eu sufar, dar sunt fericit. Asa si tu, cand te vei apropia de Hristos, vei gasi bucurie in viata.
Cu cat il vei cicali mai mult, cu atat va intarzia mai mult.
Sotia unui medic invalid era disperata, fiindca sotul ei capatase multe obiceiuri rele. Dupa ce-si termina munca la spital, se ducea la cafenea si se intorcea dupa miezul noptii, lasandu-i singuri toata ziua pe ea si copiii, care aproape ca nu-l mai vedeau deloc. Ea protesta, striga la el, iar el reactiona venind acasa si mai tarziu. Afland de Parintele Porfirie, doamna a alergat imediat la el pentru ajutor. Cand a ajuns in Kallisia, Parintele era foarte bolnav si obosit si nu mai putea primi pe nimeni, desi afara astepta o multime de lume. Afland ca Parintele nu mai putea primi, doamna s-a intristat si a intrebat pe un prieten care ii cunostea familia, ce sa faca. Acesta i-a sugerat sa indrazneasca sa ceara fie si o simpla binecuvantare tacuta a Parintelui, dat fiind ca si aceea facea minuni. Atunci doamna s-a apropiat foarte nelinistita. Nici nu a pus piciorul pe treptele ce duceau spre chilia Parintelui, ca i-a auzit vocea:
- Tu, intra!
Parintele ii "prinsese" nelinistea si a inteles ca avea nevoie urgenta de ajutorul lui, pe care, in ciuda epuizarii sale, trebuia sa-l dea de indata familiei ce se clatina. Deci a primit-o, facand, cu ea, o "exceptie duhovniceasca". Cand a iesit din chilie, doamna stralucea de bucurie. Ne-a povestit urmatoarele:
- Mi-a descoperit Parintele totul! Mi-a zis: "Vad infirmitatile lui care il complexeaza. De-asta pierde noptile, ca sa uite de ele. Si, fiindca tu il tot cicalesti, nu mai vrea sa vina acasa si intarzie. Cu cat il vei cicali mai mult cu atat va intarzia mai mult. De-acum fa invers: cu cat intarzie mai mult, cu atat roaga-te pentru el mai mult, iubeste-l si prefa-te ca nu observi nimic. Astfel, incetul cu incetul, se va schimba si se va simti atras de casa, de sotie si de copii, iar problema ta se va rezolva".
Ca si cum s-ar fi trezit dintr-un vis urat, doamna a zis:
- Ce neghioaba am fost atata timp! Imi distrugeam familia cu cicalelile mele si nici macar nu-mi dadeam seama.
A urmat cu fidelitate indrumarile Parintelui si in scurt timp si-a recastigat sotul.
miercuri, 15 decembrie 2010
Sfantul Porfirie.
De la un timp ma oboseste televizorul, nici macar stirile nu vreau sa le mai urmaresc, ma trezesc dintr-o data ca sunt nervoasa, nu-mi place sa aud ce se spune acolo, mereu am impresia ca numanui nu-i pasa de bietul roman, cine vine la putere cade prada puterii si banului. Candva gandeam ca nu trebuie sa fiu pasiva, ca trebuie sa iau atitudine, ca indiferenta naste monstri... bla-bla-bla. Am obosit, am imbatranit, am trecut foarte aproape de doamana moarte, ne-am intersectat chiar si m-a mai pasuit putin, cred ca nu eram pregatita si m-a inteles! E cumsecade totusi moartea asta si cred ca m-am imprietenit cu ea ca nu-mi mai este teama cand va veni iar!
Offf, ce ganduri inainte de sarbatoarea bucuriei! Gata!
De fapt azi voiam sa scriu despre un sfant foarte iubit de mine, cred ca de toata lumea ortodocsa il stie si il iubeste la fel de mult. Este sf.Porfirie, cel mai bland si iubitor dintre sfintii zilelor noastre. Citesc cartile despre el pe nerasuflate, noaptea nu mai am somn, ii "sorb" cuvintele si ma silesc sa nu le uit si mai ales sa le si aplic in viata mea.
Voi scrie cateva din povetele lui, atat de actuale si folositoare.
Ti s-a rupt rotita
O doamna foarte lumeasca, cu multe diplome si implicata in diverse activitati sociale, dar si cu un suflet sensibil, a ajuns in pragul unei caderi nervoase si, de aceea, s-a dus la Parintele Porfirie. El i-a vazut imediat starea sufleteasca si i-a spus doar atat:
- Ti s-a rupt rotita!
Doamna a fost foarte impresionata de acest diagnostic neobisnuit, care exprima cu exactitate dezordinea sufleteasca in care se afla din cauza multor probleme fara iesire. Parintele a compatimit-o si a inconjurat-o cu multa dragoste, ca pe o fiica duhovniceasca, insa si ea s-a dovedit o buna ucenica, fiindca, prin calauzirea lui luminata, s-a refacut sufleteste si a renascut intru Hristos.
Microbii imateriali ai neurasteniei.
Rudei unui bolnav de nervi Batranul i-a recomandat sa se pazeasca sa nu se contamineze si el. Intreband acela cum s-ar putea intampla una ca aceasta, de vreme ce boala cu pricina nu e contagioasa, Parintele i-a raspuns:
- Nu este adevarat ca nu-i contagioasa. Microbii imateriali ai bolii zboara ca tantatii si ranesc sufletul (si si-a miscat, expresiv, degetele mainii, aratand cum zboara microbii). E bine sa-l ajuti pe cel bolnav de nervi, dar trebuie sa ai mare grija sa-ti pazesti si sufletul tau, prin Harul lui Hristos.
Sfaturi catre o mama cu nervii zdruncinati.
Unei mame cu nervii zdruncinati din cauza unor incercari grele Parintele i-a spus sa se lupte pentru a se sfinti. In acelasi timp, i-a dat si sfaturi practice pentru s-ai birui starea de melancolie: sa alunge amintirile neplacute si temerile si sa-si aminteasca numai evenimentele placute, sa cultive mereu ganduri optimiste depre viitor, sa asculte muzica buna, sa faca plimbari, sa mearga impreuna cu prietenele ei crestine la Sfanta Liturghie, la Vecernii si Privegheri si sa se roage cu nadejde lui Hristos.
Sfintenia vindeca toate ranile sufletesti.
Parintele vedea in sufletele oamenilor ceea ce-i descoperea Dumnezeu. Despre un cunoscut al meu a zis:
- Vad in sufletul lui ceva nu prea curat, un lucru rau. E o trauma veche, ceva demonic. Nu stiu exact ce e. Poate-mi va descoperi Dunmnezeu mai tarziu.
Dupa cateva saptamani, cand m-am dus din nou la el, mi-a zis:
- Acel lucru rau pe care l-am vazut in sufletul lui poate disparea, dar numai daca el insusi se va sfinti. Numai prin sfintenie se schimba omul. Oricat de pacatos ar fi, tot se curata de ranile sufletului. Astazi, medicii le numesc psihastenii, cand de fapt, ele nu sunt altceva decat influiente demonice provocate de pacate.
Bolile sufletesti se tamaduiesc prin Hristos.
Spunea Parintele:
- Bolile sufletesti sunt mai usor de tamaduit. Daca toate simturile tale se intorc spre Duhul Sfant, atunci ele se sfintesc. Cu aceeasi putere, sfantul vindeca, iar raul ucide. Intelegi? Despre aceasta vorbesc si teozofii: "daca vrei, poti, intareste-ti vointa". Numai ca ei vorbesc omeneste si se bizuie pe puterile omenesti. Intaresc vointa, se silesc mai mult decat trebuie si la un moment dat, se pierd si se dezechilibreaza. Modalitatea pe care o invata credinta noastra, adica sfintirea, este fireasca, fiindca i se potriveste omului prin insasi natura lui. Toate sunt scrise in Sfanta Scriptura, dar noi nu vrem sa pricepem. Trebuie sa invatam sa pricepem Sfanta Scriptura. Bolile sufletesti se tamaduiesc prin sentimentul religios. Cei mai multi spun: "Nimeni nu ma vrea, nu sunt bun de nimic. Oamenii nu ma inteleg, nu ma iubesc". Aceasta vine din egoism. Cand te intorci spre Dumnezeu, nu ceri nimic, nu esti bosumflat, nu esti mofturos, ci multumit cu toti si cu toate. Ii iubesti pe ceilalti si te simti pe deplin multumit.
Offf, ce ganduri inainte de sarbatoarea bucuriei! Gata!
De fapt azi voiam sa scriu despre un sfant foarte iubit de mine, cred ca de toata lumea ortodocsa il stie si il iubeste la fel de mult. Este sf.Porfirie, cel mai bland si iubitor dintre sfintii zilelor noastre. Citesc cartile despre el pe nerasuflate, noaptea nu mai am somn, ii "sorb" cuvintele si ma silesc sa nu le uit si mai ales sa le si aplic in viata mea.
Voi scrie cateva din povetele lui, atat de actuale si folositoare.
Ti s-a rupt rotita
O doamna foarte lumeasca, cu multe diplome si implicata in diverse activitati sociale, dar si cu un suflet sensibil, a ajuns in pragul unei caderi nervoase si, de aceea, s-a dus la Parintele Porfirie. El i-a vazut imediat starea sufleteasca si i-a spus doar atat:
- Ti s-a rupt rotita!
Doamna a fost foarte impresionata de acest diagnostic neobisnuit, care exprima cu exactitate dezordinea sufleteasca in care se afla din cauza multor probleme fara iesire. Parintele a compatimit-o si a inconjurat-o cu multa dragoste, ca pe o fiica duhovniceasca, insa si ea s-a dovedit o buna ucenica, fiindca, prin calauzirea lui luminata, s-a refacut sufleteste si a renascut intru Hristos.
Microbii imateriali ai neurasteniei.
Rudei unui bolnav de nervi Batranul i-a recomandat sa se pazeasca sa nu se contamineze si el. Intreband acela cum s-ar putea intampla una ca aceasta, de vreme ce boala cu pricina nu e contagioasa, Parintele i-a raspuns:
- Nu este adevarat ca nu-i contagioasa. Microbii imateriali ai bolii zboara ca tantatii si ranesc sufletul (si si-a miscat, expresiv, degetele mainii, aratand cum zboara microbii). E bine sa-l ajuti pe cel bolnav de nervi, dar trebuie sa ai mare grija sa-ti pazesti si sufletul tau, prin Harul lui Hristos.
Sfaturi catre o mama cu nervii zdruncinati.
Unei mame cu nervii zdruncinati din cauza unor incercari grele Parintele i-a spus sa se lupte pentru a se sfinti. In acelasi timp, i-a dat si sfaturi practice pentru s-ai birui starea de melancolie: sa alunge amintirile neplacute si temerile si sa-si aminteasca numai evenimentele placute, sa cultive mereu ganduri optimiste depre viitor, sa asculte muzica buna, sa faca plimbari, sa mearga impreuna cu prietenele ei crestine la Sfanta Liturghie, la Vecernii si Privegheri si sa se roage cu nadejde lui Hristos.
Sfintenia vindeca toate ranile sufletesti.
Parintele vedea in sufletele oamenilor ceea ce-i descoperea Dumnezeu. Despre un cunoscut al meu a zis:
- Vad in sufletul lui ceva nu prea curat, un lucru rau. E o trauma veche, ceva demonic. Nu stiu exact ce e. Poate-mi va descoperi Dunmnezeu mai tarziu.
Dupa cateva saptamani, cand m-am dus din nou la el, mi-a zis:
- Acel lucru rau pe care l-am vazut in sufletul lui poate disparea, dar numai daca el insusi se va sfinti. Numai prin sfintenie se schimba omul. Oricat de pacatos ar fi, tot se curata de ranile sufletului. Astazi, medicii le numesc psihastenii, cand de fapt, ele nu sunt altceva decat influiente demonice provocate de pacate.
Bolile sufletesti se tamaduiesc prin Hristos.
Spunea Parintele:
- Bolile sufletesti sunt mai usor de tamaduit. Daca toate simturile tale se intorc spre Duhul Sfant, atunci ele se sfintesc. Cu aceeasi putere, sfantul vindeca, iar raul ucide. Intelegi? Despre aceasta vorbesc si teozofii: "daca vrei, poti, intareste-ti vointa". Numai ca ei vorbesc omeneste si se bizuie pe puterile omenesti. Intaresc vointa, se silesc mai mult decat trebuie si la un moment dat, se pierd si se dezechilibreaza. Modalitatea pe care o invata credinta noastra, adica sfintirea, este fireasca, fiindca i se potriveste omului prin insasi natura lui. Toate sunt scrise in Sfanta Scriptura, dar noi nu vrem sa pricepem. Trebuie sa invatam sa pricepem Sfanta Scriptura. Bolile sufletesti se tamaduiesc prin sentimentul religios. Cei mai multi spun: "Nimeni nu ma vrea, nu sunt bun de nimic. Oamenii nu ma inteleg, nu ma iubesc". Aceasta vine din egoism. Cand te intorci spre Dumnezeu, nu ceri nimic, nu esti bosumflat, nu esti mofturos, ci multumit cu toti si cu toate. Ii iubesti pe ceilalti si te simti pe deplin multumit.
joi, 23 septembrie 2010
Ghidul stilului de viata.
- Consumati fructe si vegetale proaspete cand puteti. Folositi-la congelate, cand cele proaspete nu se gasesc.
- Periodic, mancati o zi pe saptamana numai fructe si salate.
- Evitati chimicalele in mancare.
- Evitati otetul in salate, caci este un ferment care impiedica digestia amidonoaselor din saliva. Inlocuiti-l cu suc de lamaie, nu chimic.
- Evitati consumul excesiv al cepei si al usturoiului crude, caci va fac sa poftiti mancaruri grele.
- Supele ramase pot fi congelate.
- Folositi numai paine integrala (neagra sau graham).
- Folositi unt si branzeturi cat mai putin prelucrate.
- Cand reduceti lactatele, cresteti portia de nuci crude care sunt foarte bogate in calciu.
- Functiile mentale cum ar fi: memoria, depresia, puterea de asimilare, perceptia realului, somnul, coordonarea motrica si durerea sunt direct afectate de catre alimentele nocive, ele actionand direct asupra neuronilor de transmisie prin diverse procese chimice. De exemplu: in boabele de soia si in galbenusul de ou crud gasim cantitati insemnate de lecitina (nesintetica), care actioneaza direct asupra memoriei.
O masa bogata in carbohidrati, dar saraca in proteine "benefice", produce creierului o moleseala timp de mai multe ore, stimuland secretia de insulina, lucru ce conduce la cresterea nivelului serotoninei in creier, deci vom dormi mult mai mult.
- Prin ultimele cercetari intreprinse de institute celebre si demne de incredere s-a ajuns la concluzia ca majoritatea tulburarilor mentale, cum ar fi hepractivitatea si schizofrenia, pot fi tratate mult mai adecvat printr-o "terapie alimentara".
- Nu va supraalimentati. Una din cauzele pentru care simtim sa mancam mult este aceea ca organismul nostru nu absoarbe nutrientii. Acestia se absorb prin intestine. Daca micile filamente ce captusesc peretii intestinelor sunt naclaite, nutrientii nu se vor absorbi oricat am manca, deci corpul nostru nu va fi hranit. Astfel, ne va chinui o permanenta foame. Aceste filamente se naclaiesc foarte usor din cauza reziduurilor din mancarurile pe care corpul nu le poate folosi (produse de putrefactia rezultata in urma nedigerarii combinatiilor de proteine cu amidonoase, prea multe dulciuri si mancaruri concentrate, mucusul rezultat din lactatele consumate, etc.).
O alta cauza a supraalimentatiei este consumul excesiv de alimente nenutritive, cum ar fi: mancarurile "la punga" din comert, orice semipreparate, cereale (fulgi de grau, porumb) cu lapte si orice mancare prelucrata.
- Foamea permanenta este semnalul de alarma pe care il trage corpul nostru supraalimentat.
- Reantoarcerea la mancarurile simple, naturale, nerafinate, neconcentrate va va ajuta sa scapati de foame, supraalimentatie, subnutritie si supragreutate.
- Daca la inceputul acestul program inca veti mai simti senzatia de foame accentuata, nu va descurajati: continuati sa mancati fructe, salate si beti sucuri naturale de fructe si legume obtinute in casa prin presare sau la storcator. Acestea vor duce la curatarea peretilor intestinelor si astfel, substantele nutritive vor patrunde usor in sange.
AMINTITI-VA!
100 ml de iaurt contin 140mg de calciu!
100 g nuci contin 175 mg de calciu!
100 g de cacao contin 12 mg de fier!
100 g de galbenus contin 8 mg de fier!
100 g de spanac contin 4 mg de fier!
100 g de stafide contin 3,30 mg de fier!
- Periodic, mancati o zi pe saptamana numai fructe si salate.
- Evitati chimicalele in mancare.
- Evitati otetul in salate, caci este un ferment care impiedica digestia amidonoaselor din saliva. Inlocuiti-l cu suc de lamaie, nu chimic.
- Evitati consumul excesiv al cepei si al usturoiului crude, caci va fac sa poftiti mancaruri grele.
- Supele ramase pot fi congelate.
- Folositi numai paine integrala (neagra sau graham).
- Folositi unt si branzeturi cat mai putin prelucrate.
- Cand reduceti lactatele, cresteti portia de nuci crude care sunt foarte bogate in calciu.
- Functiile mentale cum ar fi: memoria, depresia, puterea de asimilare, perceptia realului, somnul, coordonarea motrica si durerea sunt direct afectate de catre alimentele nocive, ele actionand direct asupra neuronilor de transmisie prin diverse procese chimice. De exemplu: in boabele de soia si in galbenusul de ou crud gasim cantitati insemnate de lecitina (nesintetica), care actioneaza direct asupra memoriei.
O masa bogata in carbohidrati, dar saraca in proteine "benefice", produce creierului o moleseala timp de mai multe ore, stimuland secretia de insulina, lucru ce conduce la cresterea nivelului serotoninei in creier, deci vom dormi mult mai mult.
- Prin ultimele cercetari intreprinse de institute celebre si demne de incredere s-a ajuns la concluzia ca majoritatea tulburarilor mentale, cum ar fi hepractivitatea si schizofrenia, pot fi tratate mult mai adecvat printr-o "terapie alimentara".
- Nu va supraalimentati. Una din cauzele pentru care simtim sa mancam mult este aceea ca organismul nostru nu absoarbe nutrientii. Acestia se absorb prin intestine. Daca micile filamente ce captusesc peretii intestinelor sunt naclaite, nutrientii nu se vor absorbi oricat am manca, deci corpul nostru nu va fi hranit. Astfel, ne va chinui o permanenta foame. Aceste filamente se naclaiesc foarte usor din cauza reziduurilor din mancarurile pe care corpul nu le poate folosi (produse de putrefactia rezultata in urma nedigerarii combinatiilor de proteine cu amidonoase, prea multe dulciuri si mancaruri concentrate, mucusul rezultat din lactatele consumate, etc.).
O alta cauza a supraalimentatiei este consumul excesiv de alimente nenutritive, cum ar fi: mancarurile "la punga" din comert, orice semipreparate, cereale (fulgi de grau, porumb) cu lapte si orice mancare prelucrata.
- Foamea permanenta este semnalul de alarma pe care il trage corpul nostru supraalimentat.
- Reantoarcerea la mancarurile simple, naturale, nerafinate, neconcentrate va va ajuta sa scapati de foame, supraalimentatie, subnutritie si supragreutate.
- Daca la inceputul acestul program inca veti mai simti senzatia de foame accentuata, nu va descurajati: continuati sa mancati fructe, salate si beti sucuri naturale de fructe si legume obtinute in casa prin presare sau la storcator. Acestea vor duce la curatarea peretilor intestinelor si astfel, substantele nutritive vor patrunde usor in sange.
AMINTITI-VA!
100 ml de iaurt contin 140mg de calciu!
100 g nuci contin 175 mg de calciu!
100 g de cacao contin 12 mg de fier!
100 g de galbenus contin 8 mg de fier!
100 g de spanac contin 4 mg de fier!
100 g de stafide contin 3,30 mg de fier!
joi, 16 septembrie 2010
Reguli de aur pentru reducerea stresului
Am reusit sa am o carte care circula si pe internet,se numeste "DIETA VIETII" de Daniel Menrath, aveam franturi din ea dar mi-o doream sa o citesc asa pe indelete. Este foarte interesanta, contine reguli de viata legate de alimentatie pentru ca, chiar asa, suntem ceea ce mancam!
Am sa trec si eu aici cateva puncte interesante si incep cu reguli de aur pentru reducerea stresului, stresul care se face vinovat de toate bolile noastre.
- Nu faceti nimic din ceea ce mai tarziu v-ar putea determina sa spuneti o minciuna!
- Evitati amanarile. Nu lasati pe maine ce puteti face astazi. Ce puteti face astazi, faceti acum!
- Nu fiti extrem de exigent cu dumneavoastra!
- Refuzati orice proiect, orice activitate sau chiar o simpla invitatie la film daca nu aveti energia si dispozitia pentru aceasta, spunand intodeauna NU!
- Descarcati-va sufletul! Discutati probleme dvs cu un prieten de incredere, va poate ajuta sa iesiti din confuzie si sa va rezolvati mai usor problemele.
- Rezervati-va timp in fiecare zi pentru propria dvs intimitate, liniste si meditatie!
- Uitati si iertati evenimentele neplacute sau oamenii care v-au facut rau. Acceptati faptul ca lumea in care traim este o lume imperfecta!
- Puneti mai multa dragoste in tot ceea ce faceti!
- Nu neglijati masa de "pranz". Indepartati-va cu mintea si cu trupul de biroul dvs sau de locul de munca, chiar daca o faceti doar pentru 15 minute.
Am sa trec si eu aici cateva puncte interesante si incep cu reguli de aur pentru reducerea stresului, stresul care se face vinovat de toate bolile noastre.
- Nu faceti nimic din ceea ce mai tarziu v-ar putea determina sa spuneti o minciuna!
- Evitati amanarile. Nu lasati pe maine ce puteti face astazi. Ce puteti face astazi, faceti acum!
- Nu fiti extrem de exigent cu dumneavoastra!
- Refuzati orice proiect, orice activitate sau chiar o simpla invitatie la film daca nu aveti energia si dispozitia pentru aceasta, spunand intodeauna NU!
- Descarcati-va sufletul! Discutati probleme dvs cu un prieten de incredere, va poate ajuta sa iesiti din confuzie si sa va rezolvati mai usor problemele.
- Rezervati-va timp in fiecare zi pentru propria dvs intimitate, liniste si meditatie!
- Uitati si iertati evenimentele neplacute sau oamenii care v-au facut rau. Acceptati faptul ca lumea in care traim este o lume imperfecta!
- Puneti mai multa dragoste in tot ceea ce faceti!
- Nu neglijati masa de "pranz". Indepartati-va cu mintea si cu trupul de biroul dvs sau de locul de munca, chiar daca o faceti doar pentru 15 minute.
duminică, 25 mai 2008
Faptele parintilor si sanatatea copiilor
Natura omului nu se rezuma la trup, insusirile sufletului - inclusiv cele maladive si pacatoase - mostenindu-se.
Acest fapt a fost luat in seama de catre Sfantul Ierarh Filaret al Moscovei. In "Convorbirea despre nasterea de prunci binecuvantata", el spune: "Unde a fost semanat grau, grau rasare, nu neghine. Unele boli trec de la parinti la copii. Este firesc ca parintii sa nasca prunci dupa chipul si dupa asemanarea lor, ca din pacatosi sa se nasca pacatosi, la fel cum din ofticosi se nasc ofticosi". Exista si cazuri deosebite: "Din parinti buni se nasc uneori copii nevrednici de ei, sau copii buni se nasc din parinti nevrednici, sau din parinti obisnuiti se nasc copii neobisnuiti."
Ierarhul aminteste ca Adam si Eva au nascut trei fii in perioade diferite ale vietii lor duhovnicesti. Indata dupa cadere si dupa izgonirea din rai, inca nutrind nadejdea naiva a unei izbaviri grabnice, protoparintii dau nastere lui Cain cel obraznic. Dupa ce au facut cunostinta pe propria piele cu greutatea pacatului, a asteptarilor inselate si a greutatilor vietii, ei dau nastere blandului si neprihanitului Abel. Si, in fine, dupa ce au trecut prin tragedia uciderii de frate, protoparintii, smerindu-se, zamislesc si aduc pe lume, cu nadejde in Dumnezeu, pe Seth cel binecredincios.
Subliniem: se mostenesc nu pacatele personale, ci predispozitia spre ele, adica pervertirea naturii omenesti. Cu ingaduinta lui Dumnezeu, pacatele nepocaite ale stramosilor provoaca modificari patologice in trupurile si in sufletele urmasilor. Nu este exclus sa fie vatamat genotipul. Intre insusirile innascute se numara, de pilda, caracteristicile fundamentale ale sistemului nervos (dupa I. P. Pavlov, intensitatea, mobilitatea si echilibrul proceselor de stimulatie si inhibitie). Acestea lasa o amprenta esentiala asupra particularitatilor temperamentale (impulsivitate, irascibilitate, lentoare, calm, vioiciune s.a.m.d.).
Iar temperamentul, la randul sau, are o puternica inraurire asupra comportamentului, caracterului, obiceiurilor, intereselor, cerintelor, si prin aceasta predispune la prezenta anumitor patimi pacatoase. De el depinde intr-o masura insemnata puterea cu care se manifesta emotiile negative (in primul rand mania si frica).
Colericul - om lipsit de echilibru, taios, care nu-si stapaneste emotiile, excesiv de direct - e temperamental si se aprinde ca paiele uscate. Spre deosebire de legmatic, el se supune maniei cu usurinta. Iar melancolicului - om inchis, sfios, retinut si vulnerabil - ii e nai greu sa biruie nu mania, cat intristarea si deznadejdea. Gandurile intunecate, dispozitia pesimista il biruie mai des decat pe sangvin. In mod evident, omul care a mostenit de la parinti (sau de la bunici) insusirile sus-mentionate va fi mai supus bolilor decat cel inzestrat cu o ereditate sanatoasa. Este cu totul de inteles: "Aschia nu sare departe de trunchi."
Pentru a fi corecti, trebuie sa observam ca nu exista temperamente "bune" sau "rele": fiecare are calitatile si neajunsurile sale. La cei mai multi dintre noi se imbina insusirile mai multor temperamente. Colerici, sangvini, flegmatici si melancolici "puri" se intalnesc mult mai rar. Formarea temperamentului are loc treptat, sub inraurirea mediului, educatiei, autoeducatiei s.a.m.d.
Ca atare, laturile negative ale temperamentului, care creeaza premizele pentru dezvoltarea patimilor pacatoase nu sunt nicidecum o povara pe care omul e condamnat s-o poarte toata viata. Ele pot fi infranate cu ajutorul eforturilor vointei si ratiunii. Iar trasaturile pozitive pot fi dezvoltate.
Cuviosul Ioan Scararul scrie ca unii oameni sunt din fire inclinati catre infranare, linistire, smerenie, blandete, umilinta duhovniceasca, iar la altii insasi "firea se impotriveste insusirilor celor bune, insa ei se silesc catre acelea, si chiar daca sunt cateodata biruiti, eu ii laud mai mult decat pe cei dintai, ca pe unii ce-si silesc firea".
Omul care pe calea slefuirii ascetice de sine a biruit mania si viclenia este mai presus din punct de vedere duhovnicesc decat cel care din fire este linistit si deschis la suflet. Virtutile dobandite prin propriile osteneli si prin lupta cu patimile sunt mult mai pretioase in ochii lui Dumnezeu decat calitatile bune mostenite de la parinti.
Ce vor mosteni copiii, daca parintii lor nu vor fi in stare sa corecteze manifestarile negative ale temperamentului lor in comportament si in comunicarea cu ceilalti oameni? Problema aceasta ramane deschisa. Poate ca dezlegarea ei va fi oferita de enigmaticele cuvinte ale inteleptului vechi-testamentar. Acesta, fiind urmas al unui neam binecredincios, da marturie despre sine precum urmeaza: eram copil iscusit, si de suflet inca m-am intamplat bun; si mai vartos, bun fiind, venit-am intr-un trup fara de prihana (Int. Sol. 8, 19-20).
Intemeindu-se pe bogata sa experienta pastorala si medicala, mitropolitul Antonie al Surojului afirma: "Fiecare generatie mosteneste de la toate cele dinainte (in particular copiii de la parintii lor si de la inaintasii cei mai apropiati) caracteristici ale mintii, inimii, vointei, particularitati ale corpului, probleme rezolvate si nerezolvate. Daca parintii au rezolvat in ei insisi o anumita problema, ei le transmit copiilor o omenitate mai slefuita, eliberata de acea "problema blestemata", ca sa folosim expresia lui Dostoievski. Daca ei nu vor fi in stare sa o rezolve, generatia urmatoare se va lovi de ea mai devreme sau mai tarziu. Si eu am intalnit oameni care-mi spuneau: "Am cutare sau cutare ispita, apare in mine cutare sau cutare problema. De unde si pana unde?" Si, "sapand" in trecutul lor, reuseam sa gasesc de cateva ori la stramosii si la parintii lui aceeasi problema nerezolvata. Problema aparea in fata acelui om, care o rezolva tocmai fiindca stia ca e un lucru mostenit si ca rezolvand-o o rezolva pentru bunica sa, pentru bunicul sau, pentru strabunicul sau si pentru parintii sai."
Un cunoscut pastor contemporan formuleaza legea ereditatii duhovnicesti: "Copilul primeste de la parinti doar acel potential al energiilor dumnezeiesti pe care il aveau parintii lui in momentul cand l-au zamislit." Acest fenomen explica de ce parintii le transmit copiilor lipsa de har, viciile si apucaturile daunatoare de care nu s-au putut elibera in timpul vietii lor de pana atunci. In egala masura se mostenesc si virtutile castigate, "potentialul energiilor dumnezeiesti harice".
Parintii sunt strans legati de copii prin legaturi nevazute, duhovnicesc-morale. Sufletele isi impartasesc valorile si sensurile pe care si le-au insusit. In popor se spune: "Suflet pe suflet vesteste." Comunicarea inimilor se savarseste ca intrepatrundere si cunoastere intuitiva, adesea inconstienta. De la stramosi la urmasi, ca de la donatorii de sange la pacienti, se face o "transfuzie" constanta de energie duhovniceasca.
Aceasta legatura aminteste oarecum de legea vaselor comunicante: nivelul apei din acestea este egal, oricat de mult s-ar turna ori s-ar scoate dintr-unul singur. "Fluidul" de care este plin "rezervorul" parintesc se transfera in sufletul copilului. Tocmai de acolo ia fiul sau fiica multe din elementele cresterii si dezvoltarii organismului sau, formarii personalitatii sale. Se transmit si urmarile pacatului, si roadele harului. Iar inraurirea tatalui are aceeasi insemnatate cu cea a mamei. Aceasta interactiune nu inceteaza niciodata, desi isi schimba formele si intensitatea. Probabil ca ea nu depinde de timp si spatiu - cel putin, nu dispare dupa moartea fizica a parintilor sau copiilor.
Dupa spusele Apostolului Pavel, patriarhul Levi i-a adus zeciuiala dreptului Melhisedec inca fiind "in coapsele" strabunicului sau Avraam (Evr. 7, 1-10). Acest pasaj din epistola apostolica este anevoie de inteles, intalnindu-se cu arhiereul Melhisedec, patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din cele mai bune prazi ale sale. Insa, dupa Legea lui Moise, zeciuiala era primita de la poporul lui Israel de catre leviti - urmasii lui Levi, stranepotul lui Avraam. Rezulta ca Melhisedec a primit zeciuiala prin Avraam de la insusi Levi. Avraam nu a generalizat, spunand ca aduce dar pentru toti urmasii sai, ci anume din partea lui Levi, care, ca sa zicem asa, exista genetic in samanta lui. Dinainte de a se naste pe pamant, Levi a platit darea de cinste lui Melhisedec si a implinit porunca lui Dumnezeu.
Nu el insusi - subliniaza Biblia, ci in persoana strabunicului sau, pe care nu l-a vazut niciodata viu!
Inraurirea duhovnicesc-genetica a mamei asupra copilului sau este intiparita atat in eposul popoarelor, cat si in experienta ascetica a crestinilor. Inima mamei iubitoare este un organ aparte, foarte sensibil, de comunicare cu copiii. El este uluitor de exact "reglat" pe "frecventa de transmisie" a copilului sau. "Rugaciunea mamei te ajunge din fundul marii" - glasuieste intelepciunea poporului. Fericitul Augustin spunea despre sine ca este fiul lacrimilor mamei sale, intrucat cu rugaciunile ei s-a intors, dupa indelungi cautari, la calea adevarata.
Sufletul iubitor de mama sufera si se mahneste intuitiv, chiar fara sa stie precis ca odrasla ei a dat de necaz. Cunoastem o multime de cazuri cand mamele au simtit de la departare momentul mortii copilului lor. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, multe femei si-au dat seama, printr-un "al saselea simt", de clipa mortii fiilor lor. Iar dupa aceea, dupa saptamani, venea hartia oficiala, si convingerea amara a inimii se confirma.
Iata un caz real, care s-a petrecut in anul 1996. Despre el s-a scris in presa centrala. Un oarecare parinte, pe nume Pavel, se intorcea acasa dupa slujba. De el s-a apropiat o femeie necunoscuta si i s-a adresat cu rugamintea: "Va rog foarte mult sa-l impartasiti pe fiul meu. Este vina mea ca nu s-a impartasit niciodata, ma tem pentru el". Femeia a dat adresa si a disparut repede. Parintele si-a amintit adresa, dar avea anumite indoieli - multe lucruri se pot intampla. Totusi, noaptea a simtit limpede ca trebuie sa mearga, si dimineata s-a dus la adresa cu pricina. I-a deschis usa un barbat ca la vreo patruzeci de ani, cu o infatisare foarte bolnavicioasa, cu fata supta. Indata ce parintele Pavel s-a prezentat si a zis ca a venit sa-l impartaseasca la rugamintea mamei lui, acela a incercat sa-l dea afara din apartament cu grosolanie, invinuindu-l de minciuna. S-a dovedit ca mama lui era moarta de doisprezece ani. Atunci, preotul a aratat cu mana un perete pe care atarna o fotografie si a intrebat: "Cine este acolo? Femeia aceea m-a rugat sa vin la dumneavoastra". Era fotografia mamei lui. Omul s-a albit la fata si l-a poftit pe preot in camera ca sa-l spovedeasca si sa-l impartaseasca.
In ziua urmatoare, parintele a simtit iar in sufletul sau nevoia de a-l vizita pe barbatul cu pricina. Ajungand acolo, a aflat de la vecini ca el murise noaptea trecuta. Vecinii i-au povestit ca prin betiile si bataile sale, omul practic isi bagase mama in mormant, si s-au mirat foarte tare ca un asemenea om s-a invrednicit sa se impartaseasca in ajunul mortii.
Intamplarea este, intr-adevar, enigmatica. Este limpede ca nu e vorba de o amagire demonica. Dupa cum se vede, cei morti stiu despre noi mai mult decat stim noi insine, si il roaga pe Domnul sa Se milostiveasca de cei cazuti. Ajutorul din lumea de dincolo de mormant da marturie despre faptul ca impartasirea, comuniunea dintre oameni (in cazul de fata rude) nu inceteaza odata cu moartea. Asadar, prin legatura duhovnicesc-genetica se transmite de la parinti la copii o anumita informatie duhovniceasca. Aceasta poate fi binefacatoare si mantuitoare sau, dimpotriva, aducatoare de boli si purtatoare de moarte. Sa ilustram aceasta afirmatie.
Candva, regele David s-a ispitit de frumusetea Batsebei, sotia generalului sau Urie. David l-a trimis pe Urie la moarte sigura si, eliberandu-si locul dorit, a induplecat-o pe Batseba sa-l ia de barbat. Pentru omorul cu premeditare, preacurvie si - principalul - lipsa pocaintei pentru cele savarsite, Dumnezeu l-a pedepsit pe rege. Prorocul Nathan i-a deschis lui David ochii asupra faradelegii sale, si acesta si-a recunoscut vina. Atunci, Nathan a raspuns: Domnul a ridicat pacatul tau de deasupra ta, si nu vei muri. Dar fiindca tu, prin aceasta fapta, ai dat vrajmasilor Domnului pricina sa-L huleasca, de aceea va muri fiul care ti se va naste. Si a lovit Domnul pruncul pe care i-l nascuse lui David femeia lui Urie, si acela s-a imbolnavit (I Imp. 12,13-15).
David s-a pocait cu amar. La rugaciunea fierbinte a adaugat postul aspru, nadajduind ca Domnul il va milui si copilul va trai. Strigatul sufletului necajit s-a intrupat in minunatele stihuri de pocainta ale psalmului 50. Si totusi, copilul a raposat. Si s-a indreptatit cuvantul Scripturii: fiecare se ispiteste de a sa pofta fiind tras si amagit; dupa aceea, pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, savarsindu-se, naste moarte (Iac. 1, 14-15).
Iubirea dintre David si Virsavia nu se incheie insa pe aceasta nota trista. Dupa ce au adus roade vrednice de pocainta, Dumnezeu a sfintit casatoria lor si le-a daruit fiu - legendarul rege Solomon. Domnul l-a iubit pe el, precizeaza Sfanta Scriptura (2 Imp. 12, 24). Acesta i-a intrecut pe toti carmuitorii pamantului prin bogatie, slava si intelepciune. Din pricina cucerniciei tatalui sau, el a trait ani multi si fericiti. In pofida acestui fapt, spre sfarsitul vietii lui femeile i-au stricat inima si au plecat-o spre inchinarea la idoli. De aceea, Dumnezeu l-a pedepsit pe Solomon: i s-a nascut Roboam cel cu putina intelepciune, ce prin prostia sa a pricinuit poporului multe nenorociri (3 Imp. 11, 1-43; Sir. 47, 14-31).
Sa ne gandim: cel mai intelept dintre oameni a nascut un copil slab de minte! Unii ar putea explica faptul acesta printr-un hazard nefericit sau prin cunoscutul principiu: "La copiii geniilor natura se odihneste". Aici este insa vorba de Pronia lui Dumnezeu. Pentru El nu este greu sa-i binecuvanteze cu darnicie pe toti urmasii nostri pentru cucernicia parintilor.
Un caz apropiat ca insemnatate este descris de Sfantul Ierarh Ignatie Briancininov. Pe cand era inca adolescent, Avva Elisei s-a imbolnavit si era pe moarte. Cu toate stradaniile doctorilor, nu mai avea de trait, dupa prognosticul acestora, mai mult de trei zile. Tatal tanarului, care ii ura pe monahi cu incrancenare, s-a grabit sa mearga la biserica Sfantului Marcu. Acolo l-a intampinat un Batran sfant si l-a intrebat: "Ce e cu tine, domnule Procopie? De ce esti necajit?" Tatal a raspuns: "Cel care ti-a descoperit numele meu iti va descoperi si pricina intristarii mele".
Stravazatorul nevoitor a mers impreuna cu tatal coplesit de jale la cel ce tragea sa moara si a poftit-o in odaie pe mama lui, care era femeie evlavioasa. Dupa aceea, bineplacutul lui Dumnezeu a inceput sa-l povatuiasca si totodata sa-l mangaie pe tata: "Dumnezeu cauta de la tine implinirea a trei porunci, si daca le vei pazi, ii va darui viata fiului tau". Tatal l-a chemat pe sfantul Evanghelist Marcu ca martor al fagaduintei sale ca va implini totul. Batranul a continuat: "Sunt de a
cum cincisprezece ani de cand preacurvesti, spurcand patul sotiei tale. Pentru aceasta, Dumnezeu a secerat cu moarte inainte de vreme cinci dintre copiii tai. Asta in primul rand. In al doilea rand, nu-l casatori cu sila pe tanar, ci da-i putinta sa primeasca chipul monahicesc. In al treilea rand, sa nu mai ai impartasire cu ereticii."
Tatal a ascultat si l-a incredintat pe Batran: "Voi pazi cuvintele tale in toate zilele vietii mele". Nevoitorul s-a rugat indata cu osardie, ca si cum s-ar fi pus chezas inaintea lui Dumnezeu pentru grabnica pocainta a pacatosului, si a treia zi baiatul s-a inzdravenit cu desavarsire.
Este limpede ca pricina duhovniceasca a bolii lui mortale erau pacatele grele ale tatalui - preacurvia, educatia gresita a fiului, in urma careia acesta putea sa se sminteasca si sa mearga pe urmele lui, si conceptia antihristica despre lume.
Intr-adevar, incalcarea de catre parinti a poruncii "sa nu curvesti" este extrem de primejdioasa pentru sanatatea urmasilor. Odata, Cuviosul Leonid al Opti-nei a primit un cuplu care avea un fiu bolnav psihic.
Sfantul a explicat ca boala cu pricina era pedeapsa Domnului pentru neinfranarea lor sexuala in ajunul marilor praznice bisericesti. Si Cuviosul Serafim de Sarov prevenea ca din pricina nepazirii curatiei relatiilor conjugale in zilele de post se nasc copii morti, iar femeile mor deseori la nastere datorita necinstirii praznicelor bisericesti si a duminicilor.
Sa nu uitam ca Sfantul Serafim i-a spus lucrurile acestea la inceputul secolului al XIX-lea unui tanar care se pregatea sa se casatoreasca. Acesta ceruse binecuvantare si sfat de la facatorul de minuni din Sarov. Pesemne ca Sfantul a vazut frica de Dumnezeu si credinta adanca in sufletul tanarului, si de aceea i-a dat o povata ascetica atat de anevoioasa. Iar noi, oameni slabi duhovniceste, sa ne mangaiem eu dialogul dintre Apostoli si Mantuitorul pe tema poruncii "sa nu curvesti": zis-au Lui ucenicii Lui: "Daca asa este pricina omului cu femeia, nu este de folos a se insura". Iar El a zis lor: "Nu toti incap cuvantul acesta, ci cei carora le e dat. Cela ce poate a incapea, sa incapa" (Mt. 19, 10-12).
Intelesul acestui raspuns este lamurit in "Bazele conceptiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse": "Continuarea existentei pamantesti a neamului omenesc reprezinta unul dintre scopurile fundamentale ale legaturii de Dumnezeu randuite a casatoriei. Refuzul intentionat al nasterii de prunci, refuz provenit din imbolduri egoiste, depreciaza casatoria si reprezinta un pacat neindoielnic. Totodata, sotii sunt raspunzatori in fata lui Dumnezeu pentru educarea corespunzatoare a copiilor. Una dintre caile realizarii unei atitudini responsabile fata de nasterea lor este reprezentata de in-franarea de la relatiile sexuale pentru un anumit interval de timp. Totusi, este neaparata nevoie sa ne amintim cuvintele pe care le adreseaza sotilor crestini Apostolul Pavel: sa nu va lipsiti unul de altul decat cu buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si dupa aceea iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana pentru neinfranarea voastra (1 Cor. 7, 5). Este limpede ca in acest domeniu sotii trebuie sa ia hotarari de comun acord, apeland la sfatul duhovnicului, iar acesta din urma este dator sa ia in seama, cu chibzuinta cuvenita unui pastor de suflete, conditiile concrete ale vietii perechii cu pricina, varsta, starea de sanatate, treapta lor de maturitate duhovniceasca si multe alte circumstante, facand deosebire intre cei ce pot sa incapa inaltele cerinte ale infranarii si cei carora nu le e dat (Mt. 19, 11) si avand in grija in primul rand ca familia sa nu se destrame, ci sa se intareasca. in hotararea sa adoptata pe 28 decembrie 1998, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse le-a aratat preotilor ce poarta datoria slujirii de duhovnici ca "este inadmisibil sa ii sileasca ori sa incerce sa-i convinga pe pastoriti, impotriva vointei lor, sa refuze viata conjugala in cadrul casatoriei"; de asemenea, le-a amintit pastorilor duhovnicesti nevoia indispensabila de a "pastra o deosebita decenta si o deosebita prudenta pastorala in ce priveste discutarea cu pastoritii a problemelor legate de diversele aspecte ale vietii lor familiale."
Dupa cum vedem, Biserica Ortodoxa nu-si paraseste fiii in suferintele lor cele din trup (1 Cor. 7, 28). Ea face totul pentru alinarea si chiar pentru deplina indepartare a tragicelor urmari ale pacatului stramosesc si ale pacatelor personale. Intrucat nici pe departe nu sunt in stare toti oamenii sa traiasca in celibat, pe cei care doresc sa-si intemeieze o familie Biserica ii binecuvanteaza sa se casatoreasca.
Din punct de vedere crestinesc, cand isi alege sotul (respectiv sotia), omul nu trebuie sa se orienteze in primul rand dupa criteriile exterioare: pozitia in societate, posibilitatile financiare s.a.m.d. A lua in considerare toate acestea nu este un pacat, insa a le pune "in capul unghiului" este o greseala.
Inselator este farmecul si desarta este frumusetea, insa femeia care se teme de Domnul este vrednica de lauda! (Pilde 31, 30). Intr-adevar, cum zice poporul, "nu cu fata faci casa". Mult mai importante sunt calitatile duhovnicesti ale caracterului si personalitatii: curatia morala, corectitudinea, bunul simt, frica de Dumnezeu.
La modul ideal, trebuie sa existe unitatea intre exterior si interior, intre forma si continut. O greseala foarte raspandita este aceea ca ne legam pe de-a-ntregul de partea sufletesc-trupeasca a omului iubit, fara sa luam in seama duhul lui. Iata de ce ne impotmolim in patimi si ne istovim in necazuri.
Domnul le-a dat o deosebita putere sa ajute la intemeierea unei casnicii reusite Sfantului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Sfintilor si Dreptilor Dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana, Sfantului Apostol Simon Zilotul (Cananitul), Sfantului Filaret cel Milostiv. Mijlocirea acestora ii ajuta pe crestini sa-si gaseasca o pereche potrivita.
Unirea dintre soti primeste binecuvantarea lui Dumnezeu prin Taina Casatoriei. Savarsind Taina aceasta, Biserica il roaga pe Domnul sa-i pazeasca in pace si intelegere pe cei ce se insotesc, sa-i izbaveasca de ispite, sa le ajute in nasterea si cresterea copiilor.
Casatoria religioasa se deosebeste de cea civila (juridica) prin faptul ca este harica. Harul primit trebuie pazit cu grija si inmultit cu ravna prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Dupa regula generala, pentru a pastra harul este neaparata nevoie ca sotii sa faca aceleasi lucruri ca pentru a-l dobandi - sa se straduie a implini poruncile lui Dumnezeu. Altminteri risca sa piarda harul, si aceasta ii lasa neajutorati in fata pacatului. Pentru crestini, sa traiasca impreuna necununati este un pacat.
Zamislirea (conceptia) este un moment foarte tainic. El trebuie sfintit prin rugaciune comuna staruitoare - de pilda, asa cum au facut Dreptul Tobie si sotia lui inainte de imparti patul conjugal. Este remarcabil faptul ca Biserica Ortodoxa a inclus istorisirea cu pricina in textul Sfintei Scripturi. Cand au ramas numai amandoi in odaie, Tobie s-a sculat din pat si a zis: "Scoala, soro, sa ne rugam ca Domnul sa ne miluiasca!" Si a inceput Tobie a zice:
" Bine esti cuvantat Tu, Dumnezeul parintilor nostri, si bine este cuvantat numele Tau cel sfant si slavit intru toti vecii! Bine sa Te cuvanteze pe Tine cerurile si toate fapturile Tale! Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi, ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor asemenea lui". Si acum, Doamne, nu placerea o caut luand pe sora mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste, deci, a avea mila de ea si de mine si a ne duce impreuna pana la batranete!" (Tobie 8, 4-9).
Asadar, grija pentru soarta copilului incepe cu mult inainte de zamislirea lui, iar educarea lui incepe cu noua luni inainte de nastere. Legea ereditatii duhovnicesti implica multe raspunderi pentru oamenii casatoriti. Parintii sunt datori sa se pregateasca atat fizic, cat si duhovniceste, intrucat sunt partasi la actul creator al lui Dumnezeu. Parafrazandu-l pe Apostolul Pavel, putem spune ca tatal si mama sunt im-preuna-lucratori (colaboratori) ai lui Dumnezeu. Ei dau inceput unei noi persoane umane, ce reprezinta un ogor al lui Dumnezeu, o zidire a lui Dumnezeu (1 Cor. 3, 9).
Teologia morala crestina vede un pacat in starea patimasa a duhului parintilor in momentul zamislirii si tn timpul sarcinii: "Parintii isi pot face fericit copilul inca dinainte de nastere. Dupa o zamislire cu toate masurile morale de precautie si o purtare in pantece cu frica de Dumnezeu, copilul vine pe lume cu o mare putere impotriva pacatului, altfel spus cu o anumita "rezerva de bine". Este limpede pacatul parintilor sare fac pe dos: acestia isi molipsesc cu patimile nu sumai puterile sufletesti, ci si sangele, si astfel le transmit copiilor lor, odata cu zamislirea, propriile boli, itat sufletesti, cat si trupesti. De aici vine, de pilda, inclinarea ereditara spre betie, spre desfranare sau caracterul certaret".
Cand parintii afirma ca au pus in copil o particica din sufletul lor, aceasta nu este o lauda desarta sau o figura de stil. Aceasta exprimare cu obarsii stravechi este indreptatita atat la propriu, cat si la figurat. "In mod ereditar li se transmit copiilor de la parinti nu numai insusirile fizice, ci si cele duhovnicesti", afirma un chirurg de exceptie, Sfantul Ierarh Luca Voino-Iasenetkii, "si aceasta ne face sa ne gandim serios la indatoririle noastre nu numai fata de Dumnezeu, ci si la cele fata de neamul omenesc. Marea indatorire a tuturor parintilor este sa-si aminteasca intotdeauna lucrul acesta, sa-si biruie totdeauna defectele si patimile, se sa pocaiasca intotdeauna de pacatele lor in fata lui Dumnezeu, sa-si curete mereu inima, asa incat sa le transmita curatia inimii si copiilor".
Cu adevarat, dupa fiii sai se cunoaste omul (Sir. 11, 30)! Iata de ce Sfantul Ierarh Filaret al Moscovei isi incheie "Cuvantul despre nasterea de prunci binecuvantata" cu o invatatura de foarte mare insemnatate: "Cei ce doresc sa aiba copii vrednici vor face bine daca mai inainte vor deveni ei insisi parinti vrednici".
K. V. Zorin
Acest fapt a fost luat in seama de catre Sfantul Ierarh Filaret al Moscovei. In "Convorbirea despre nasterea de prunci binecuvantata", el spune: "Unde a fost semanat grau, grau rasare, nu neghine. Unele boli trec de la parinti la copii. Este firesc ca parintii sa nasca prunci dupa chipul si dupa asemanarea lor, ca din pacatosi sa se nasca pacatosi, la fel cum din ofticosi se nasc ofticosi". Exista si cazuri deosebite: "Din parinti buni se nasc uneori copii nevrednici de ei, sau copii buni se nasc din parinti nevrednici, sau din parinti obisnuiti se nasc copii neobisnuiti."
Ierarhul aminteste ca Adam si Eva au nascut trei fii in perioade diferite ale vietii lor duhovnicesti. Indata dupa cadere si dupa izgonirea din rai, inca nutrind nadejdea naiva a unei izbaviri grabnice, protoparintii dau nastere lui Cain cel obraznic. Dupa ce au facut cunostinta pe propria piele cu greutatea pacatului, a asteptarilor inselate si a greutatilor vietii, ei dau nastere blandului si neprihanitului Abel. Si, in fine, dupa ce au trecut prin tragedia uciderii de frate, protoparintii, smerindu-se, zamislesc si aduc pe lume, cu nadejde in Dumnezeu, pe Seth cel binecredincios.
Subliniem: se mostenesc nu pacatele personale, ci predispozitia spre ele, adica pervertirea naturii omenesti. Cu ingaduinta lui Dumnezeu, pacatele nepocaite ale stramosilor provoaca modificari patologice in trupurile si in sufletele urmasilor. Nu este exclus sa fie vatamat genotipul. Intre insusirile innascute se numara, de pilda, caracteristicile fundamentale ale sistemului nervos (dupa I. P. Pavlov, intensitatea, mobilitatea si echilibrul proceselor de stimulatie si inhibitie). Acestea lasa o amprenta esentiala asupra particularitatilor temperamentale (impulsivitate, irascibilitate, lentoare, calm, vioiciune s.a.m.d.).
Iar temperamentul, la randul sau, are o puternica inraurire asupra comportamentului, caracterului, obiceiurilor, intereselor, cerintelor, si prin aceasta predispune la prezenta anumitor patimi pacatoase. De el depinde intr-o masura insemnata puterea cu care se manifesta emotiile negative (in primul rand mania si frica).
Colericul - om lipsit de echilibru, taios, care nu-si stapaneste emotiile, excesiv de direct - e temperamental si se aprinde ca paiele uscate. Spre deosebire de legmatic, el se supune maniei cu usurinta. Iar melancolicului - om inchis, sfios, retinut si vulnerabil - ii e nai greu sa biruie nu mania, cat intristarea si deznadejdea. Gandurile intunecate, dispozitia pesimista il biruie mai des decat pe sangvin. In mod evident, omul care a mostenit de la parinti (sau de la bunici) insusirile sus-mentionate va fi mai supus bolilor decat cel inzestrat cu o ereditate sanatoasa. Este cu totul de inteles: "Aschia nu sare departe de trunchi."
Pentru a fi corecti, trebuie sa observam ca nu exista temperamente "bune" sau "rele": fiecare are calitatile si neajunsurile sale. La cei mai multi dintre noi se imbina insusirile mai multor temperamente. Colerici, sangvini, flegmatici si melancolici "puri" se intalnesc mult mai rar. Formarea temperamentului are loc treptat, sub inraurirea mediului, educatiei, autoeducatiei s.a.m.d.
Ca atare, laturile negative ale temperamentului, care creeaza premizele pentru dezvoltarea patimilor pacatoase nu sunt nicidecum o povara pe care omul e condamnat s-o poarte toata viata. Ele pot fi infranate cu ajutorul eforturilor vointei si ratiunii. Iar trasaturile pozitive pot fi dezvoltate.
Cuviosul Ioan Scararul scrie ca unii oameni sunt din fire inclinati catre infranare, linistire, smerenie, blandete, umilinta duhovniceasca, iar la altii insasi "firea se impotriveste insusirilor celor bune, insa ei se silesc catre acelea, si chiar daca sunt cateodata biruiti, eu ii laud mai mult decat pe cei dintai, ca pe unii ce-si silesc firea".
Omul care pe calea slefuirii ascetice de sine a biruit mania si viclenia este mai presus din punct de vedere duhovnicesc decat cel care din fire este linistit si deschis la suflet. Virtutile dobandite prin propriile osteneli si prin lupta cu patimile sunt mult mai pretioase in ochii lui Dumnezeu decat calitatile bune mostenite de la parinti.
Ce vor mosteni copiii, daca parintii lor nu vor fi in stare sa corecteze manifestarile negative ale temperamentului lor in comportament si in comunicarea cu ceilalti oameni? Problema aceasta ramane deschisa. Poate ca dezlegarea ei va fi oferita de enigmaticele cuvinte ale inteleptului vechi-testamentar. Acesta, fiind urmas al unui neam binecredincios, da marturie despre sine precum urmeaza: eram copil iscusit, si de suflet inca m-am intamplat bun; si mai vartos, bun fiind, venit-am intr-un trup fara de prihana (Int. Sol. 8, 19-20).
Intemeindu-se pe bogata sa experienta pastorala si medicala, mitropolitul Antonie al Surojului afirma: "Fiecare generatie mosteneste de la toate cele dinainte (in particular copiii de la parintii lor si de la inaintasii cei mai apropiati) caracteristici ale mintii, inimii, vointei, particularitati ale corpului, probleme rezolvate si nerezolvate. Daca parintii au rezolvat in ei insisi o anumita problema, ei le transmit copiilor o omenitate mai slefuita, eliberata de acea "problema blestemata", ca sa folosim expresia lui Dostoievski. Daca ei nu vor fi in stare sa o rezolve, generatia urmatoare se va lovi de ea mai devreme sau mai tarziu. Si eu am intalnit oameni care-mi spuneau: "Am cutare sau cutare ispita, apare in mine cutare sau cutare problema. De unde si pana unde?" Si, "sapand" in trecutul lor, reuseam sa gasesc de cateva ori la stramosii si la parintii lui aceeasi problema nerezolvata. Problema aparea in fata acelui om, care o rezolva tocmai fiindca stia ca e un lucru mostenit si ca rezolvand-o o rezolva pentru bunica sa, pentru bunicul sau, pentru strabunicul sau si pentru parintii sai."
Un cunoscut pastor contemporan formuleaza legea ereditatii duhovnicesti: "Copilul primeste de la parinti doar acel potential al energiilor dumnezeiesti pe care il aveau parintii lui in momentul cand l-au zamislit." Acest fenomen explica de ce parintii le transmit copiilor lipsa de har, viciile si apucaturile daunatoare de care nu s-au putut elibera in timpul vietii lor de pana atunci. In egala masura se mostenesc si virtutile castigate, "potentialul energiilor dumnezeiesti harice".
Parintii sunt strans legati de copii prin legaturi nevazute, duhovnicesc-morale. Sufletele isi impartasesc valorile si sensurile pe care si le-au insusit. In popor se spune: "Suflet pe suflet vesteste." Comunicarea inimilor se savarseste ca intrepatrundere si cunoastere intuitiva, adesea inconstienta. De la stramosi la urmasi, ca de la donatorii de sange la pacienti, se face o "transfuzie" constanta de energie duhovniceasca.
Aceasta legatura aminteste oarecum de legea vaselor comunicante: nivelul apei din acestea este egal, oricat de mult s-ar turna ori s-ar scoate dintr-unul singur. "Fluidul" de care este plin "rezervorul" parintesc se transfera in sufletul copilului. Tocmai de acolo ia fiul sau fiica multe din elementele cresterii si dezvoltarii organismului sau, formarii personalitatii sale. Se transmit si urmarile pacatului, si roadele harului. Iar inraurirea tatalui are aceeasi insemnatate cu cea a mamei. Aceasta interactiune nu inceteaza niciodata, desi isi schimba formele si intensitatea. Probabil ca ea nu depinde de timp si spatiu - cel putin, nu dispare dupa moartea fizica a parintilor sau copiilor.
Dupa spusele Apostolului Pavel, patriarhul Levi i-a adus zeciuiala dreptului Melhisedec inca fiind "in coapsele" strabunicului sau Avraam (Evr. 7, 1-10). Acest pasaj din epistola apostolica este anevoie de inteles, intalnindu-se cu arhiereul Melhisedec, patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din cele mai bune prazi ale sale. Insa, dupa Legea lui Moise, zeciuiala era primita de la poporul lui Israel de catre leviti - urmasii lui Levi, stranepotul lui Avraam. Rezulta ca Melhisedec a primit zeciuiala prin Avraam de la insusi Levi. Avraam nu a generalizat, spunand ca aduce dar pentru toti urmasii sai, ci anume din partea lui Levi, care, ca sa zicem asa, exista genetic in samanta lui. Dinainte de a se naste pe pamant, Levi a platit darea de cinste lui Melhisedec si a implinit porunca lui Dumnezeu.
Nu el insusi - subliniaza Biblia, ci in persoana strabunicului sau, pe care nu l-a vazut niciodata viu!
Inraurirea duhovnicesc-genetica a mamei asupra copilului sau este intiparita atat in eposul popoarelor, cat si in experienta ascetica a crestinilor. Inima mamei iubitoare este un organ aparte, foarte sensibil, de comunicare cu copiii. El este uluitor de exact "reglat" pe "frecventa de transmisie" a copilului sau. "Rugaciunea mamei te ajunge din fundul marii" - glasuieste intelepciunea poporului. Fericitul Augustin spunea despre sine ca este fiul lacrimilor mamei sale, intrucat cu rugaciunile ei s-a intors, dupa indelungi cautari, la calea adevarata.
Sufletul iubitor de mama sufera si se mahneste intuitiv, chiar fara sa stie precis ca odrasla ei a dat de necaz. Cunoastem o multime de cazuri cand mamele au simtit de la departare momentul mortii copilului lor. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, multe femei si-au dat seama, printr-un "al saselea simt", de clipa mortii fiilor lor. Iar dupa aceea, dupa saptamani, venea hartia oficiala, si convingerea amara a inimii se confirma.
Iata un caz real, care s-a petrecut in anul 1996. Despre el s-a scris in presa centrala. Un oarecare parinte, pe nume Pavel, se intorcea acasa dupa slujba. De el s-a apropiat o femeie necunoscuta si i s-a adresat cu rugamintea: "Va rog foarte mult sa-l impartasiti pe fiul meu. Este vina mea ca nu s-a impartasit niciodata, ma tem pentru el". Femeia a dat adresa si a disparut repede. Parintele si-a amintit adresa, dar avea anumite indoieli - multe lucruri se pot intampla. Totusi, noaptea a simtit limpede ca trebuie sa mearga, si dimineata s-a dus la adresa cu pricina. I-a deschis usa un barbat ca la vreo patruzeci de ani, cu o infatisare foarte bolnavicioasa, cu fata supta. Indata ce parintele Pavel s-a prezentat si a zis ca a venit sa-l impartaseasca la rugamintea mamei lui, acela a incercat sa-l dea afara din apartament cu grosolanie, invinuindu-l de minciuna. S-a dovedit ca mama lui era moarta de doisprezece ani. Atunci, preotul a aratat cu mana un perete pe care atarna o fotografie si a intrebat: "Cine este acolo? Femeia aceea m-a rugat sa vin la dumneavoastra". Era fotografia mamei lui. Omul s-a albit la fata si l-a poftit pe preot in camera ca sa-l spovedeasca si sa-l impartaseasca.
In ziua urmatoare, parintele a simtit iar in sufletul sau nevoia de a-l vizita pe barbatul cu pricina. Ajungand acolo, a aflat de la vecini ca el murise noaptea trecuta. Vecinii i-au povestit ca prin betiile si bataile sale, omul practic isi bagase mama in mormant, si s-au mirat foarte tare ca un asemenea om s-a invrednicit sa se impartaseasca in ajunul mortii.
Intamplarea este, intr-adevar, enigmatica. Este limpede ca nu e vorba de o amagire demonica. Dupa cum se vede, cei morti stiu despre noi mai mult decat stim noi insine, si il roaga pe Domnul sa Se milostiveasca de cei cazuti. Ajutorul din lumea de dincolo de mormant da marturie despre faptul ca impartasirea, comuniunea dintre oameni (in cazul de fata rude) nu inceteaza odata cu moartea. Asadar, prin legatura duhovnicesc-genetica se transmite de la parinti la copii o anumita informatie duhovniceasca. Aceasta poate fi binefacatoare si mantuitoare sau, dimpotriva, aducatoare de boli si purtatoare de moarte. Sa ilustram aceasta afirmatie.
Candva, regele David s-a ispitit de frumusetea Batsebei, sotia generalului sau Urie. David l-a trimis pe Urie la moarte sigura si, eliberandu-si locul dorit, a induplecat-o pe Batseba sa-l ia de barbat. Pentru omorul cu premeditare, preacurvie si - principalul - lipsa pocaintei pentru cele savarsite, Dumnezeu l-a pedepsit pe rege. Prorocul Nathan i-a deschis lui David ochii asupra faradelegii sale, si acesta si-a recunoscut vina. Atunci, Nathan a raspuns: Domnul a ridicat pacatul tau de deasupra ta, si nu vei muri. Dar fiindca tu, prin aceasta fapta, ai dat vrajmasilor Domnului pricina sa-L huleasca, de aceea va muri fiul care ti se va naste. Si a lovit Domnul pruncul pe care i-l nascuse lui David femeia lui Urie, si acela s-a imbolnavit (I Imp. 12,13-15).
David s-a pocait cu amar. La rugaciunea fierbinte a adaugat postul aspru, nadajduind ca Domnul il va milui si copilul va trai. Strigatul sufletului necajit s-a intrupat in minunatele stihuri de pocainta ale psalmului 50. Si totusi, copilul a raposat. Si s-a indreptatit cuvantul Scripturii: fiecare se ispiteste de a sa pofta fiind tras si amagit; dupa aceea, pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, savarsindu-se, naste moarte (Iac. 1, 14-15).
Iubirea dintre David si Virsavia nu se incheie insa pe aceasta nota trista. Dupa ce au adus roade vrednice de pocainta, Dumnezeu a sfintit casatoria lor si le-a daruit fiu - legendarul rege Solomon. Domnul l-a iubit pe el, precizeaza Sfanta Scriptura (2 Imp. 12, 24). Acesta i-a intrecut pe toti carmuitorii pamantului prin bogatie, slava si intelepciune. Din pricina cucerniciei tatalui sau, el a trait ani multi si fericiti. In pofida acestui fapt, spre sfarsitul vietii lui femeile i-au stricat inima si au plecat-o spre inchinarea la idoli. De aceea, Dumnezeu l-a pedepsit pe Solomon: i s-a nascut Roboam cel cu putina intelepciune, ce prin prostia sa a pricinuit poporului multe nenorociri (3 Imp. 11, 1-43; Sir. 47, 14-31).
Sa ne gandim: cel mai intelept dintre oameni a nascut un copil slab de minte! Unii ar putea explica faptul acesta printr-un hazard nefericit sau prin cunoscutul principiu: "La copiii geniilor natura se odihneste". Aici este insa vorba de Pronia lui Dumnezeu. Pentru El nu este greu sa-i binecuvanteze cu darnicie pe toti urmasii nostri pentru cucernicia parintilor.
Un caz apropiat ca insemnatate este descris de Sfantul Ierarh Ignatie Briancininov. Pe cand era inca adolescent, Avva Elisei s-a imbolnavit si era pe moarte. Cu toate stradaniile doctorilor, nu mai avea de trait, dupa prognosticul acestora, mai mult de trei zile. Tatal tanarului, care ii ura pe monahi cu incrancenare, s-a grabit sa mearga la biserica Sfantului Marcu. Acolo l-a intampinat un Batran sfant si l-a intrebat: "Ce e cu tine, domnule Procopie? De ce esti necajit?" Tatal a raspuns: "Cel care ti-a descoperit numele meu iti va descoperi si pricina intristarii mele".
Stravazatorul nevoitor a mers impreuna cu tatal coplesit de jale la cel ce tragea sa moara si a poftit-o in odaie pe mama lui, care era femeie evlavioasa. Dupa aceea, bineplacutul lui Dumnezeu a inceput sa-l povatuiasca si totodata sa-l mangaie pe tata: "Dumnezeu cauta de la tine implinirea a trei porunci, si daca le vei pazi, ii va darui viata fiului tau". Tatal l-a chemat pe sfantul Evanghelist Marcu ca martor al fagaduintei sale ca va implini totul. Batranul a continuat: "Sunt de a
cum cincisprezece ani de cand preacurvesti, spurcand patul sotiei tale. Pentru aceasta, Dumnezeu a secerat cu moarte inainte de vreme cinci dintre copiii tai. Asta in primul rand. In al doilea rand, nu-l casatori cu sila pe tanar, ci da-i putinta sa primeasca chipul monahicesc. In al treilea rand, sa nu mai ai impartasire cu ereticii."
Tatal a ascultat si l-a incredintat pe Batran: "Voi pazi cuvintele tale in toate zilele vietii mele". Nevoitorul s-a rugat indata cu osardie, ca si cum s-ar fi pus chezas inaintea lui Dumnezeu pentru grabnica pocainta a pacatosului, si a treia zi baiatul s-a inzdravenit cu desavarsire.
Este limpede ca pricina duhovniceasca a bolii lui mortale erau pacatele grele ale tatalui - preacurvia, educatia gresita a fiului, in urma careia acesta putea sa se sminteasca si sa mearga pe urmele lui, si conceptia antihristica despre lume.
Intr-adevar, incalcarea de catre parinti a poruncii "sa nu curvesti" este extrem de primejdioasa pentru sanatatea urmasilor. Odata, Cuviosul Leonid al Opti-nei a primit un cuplu care avea un fiu bolnav psihic.
Sfantul a explicat ca boala cu pricina era pedeapsa Domnului pentru neinfranarea lor sexuala in ajunul marilor praznice bisericesti. Si Cuviosul Serafim de Sarov prevenea ca din pricina nepazirii curatiei relatiilor conjugale in zilele de post se nasc copii morti, iar femeile mor deseori la nastere datorita necinstirii praznicelor bisericesti si a duminicilor.
Sa nu uitam ca Sfantul Serafim i-a spus lucrurile acestea la inceputul secolului al XIX-lea unui tanar care se pregatea sa se casatoreasca. Acesta ceruse binecuvantare si sfat de la facatorul de minuni din Sarov. Pesemne ca Sfantul a vazut frica de Dumnezeu si credinta adanca in sufletul tanarului, si de aceea i-a dat o povata ascetica atat de anevoioasa. Iar noi, oameni slabi duhovniceste, sa ne mangaiem eu dialogul dintre Apostoli si Mantuitorul pe tema poruncii "sa nu curvesti": zis-au Lui ucenicii Lui: "Daca asa este pricina omului cu femeia, nu este de folos a se insura". Iar El a zis lor: "Nu toti incap cuvantul acesta, ci cei carora le e dat. Cela ce poate a incapea, sa incapa" (Mt. 19, 10-12).
Intelesul acestui raspuns este lamurit in "Bazele conceptiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse": "Continuarea existentei pamantesti a neamului omenesc reprezinta unul dintre scopurile fundamentale ale legaturii de Dumnezeu randuite a casatoriei. Refuzul intentionat al nasterii de prunci, refuz provenit din imbolduri egoiste, depreciaza casatoria si reprezinta un pacat neindoielnic. Totodata, sotii sunt raspunzatori in fata lui Dumnezeu pentru educarea corespunzatoare a copiilor. Una dintre caile realizarii unei atitudini responsabile fata de nasterea lor este reprezentata de in-franarea de la relatiile sexuale pentru un anumit interval de timp. Totusi, este neaparata nevoie sa ne amintim cuvintele pe care le adreseaza sotilor crestini Apostolul Pavel: sa nu va lipsiti unul de altul decat cu buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si dupa aceea iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana pentru neinfranarea voastra (1 Cor. 7, 5). Este limpede ca in acest domeniu sotii trebuie sa ia hotarari de comun acord, apeland la sfatul duhovnicului, iar acesta din urma este dator sa ia in seama, cu chibzuinta cuvenita unui pastor de suflete, conditiile concrete ale vietii perechii cu pricina, varsta, starea de sanatate, treapta lor de maturitate duhovniceasca si multe alte circumstante, facand deosebire intre cei ce pot sa incapa inaltele cerinte ale infranarii si cei carora nu le e dat (Mt. 19, 11) si avand in grija in primul rand ca familia sa nu se destrame, ci sa se intareasca. in hotararea sa adoptata pe 28 decembrie 1998, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse le-a aratat preotilor ce poarta datoria slujirii de duhovnici ca "este inadmisibil sa ii sileasca ori sa incerce sa-i convinga pe pastoriti, impotriva vointei lor, sa refuze viata conjugala in cadrul casatoriei"; de asemenea, le-a amintit pastorilor duhovnicesti nevoia indispensabila de a "pastra o deosebita decenta si o deosebita prudenta pastorala in ce priveste discutarea cu pastoritii a problemelor legate de diversele aspecte ale vietii lor familiale."
Dupa cum vedem, Biserica Ortodoxa nu-si paraseste fiii in suferintele lor cele din trup (1 Cor. 7, 28). Ea face totul pentru alinarea si chiar pentru deplina indepartare a tragicelor urmari ale pacatului stramosesc si ale pacatelor personale. Intrucat nici pe departe nu sunt in stare toti oamenii sa traiasca in celibat, pe cei care doresc sa-si intemeieze o familie Biserica ii binecuvanteaza sa se casatoreasca.
Din punct de vedere crestinesc, cand isi alege sotul (respectiv sotia), omul nu trebuie sa se orienteze in primul rand dupa criteriile exterioare: pozitia in societate, posibilitatile financiare s.a.m.d. A lua in considerare toate acestea nu este un pacat, insa a le pune "in capul unghiului" este o greseala.
Inselator este farmecul si desarta este frumusetea, insa femeia care se teme de Domnul este vrednica de lauda! (Pilde 31, 30). Intr-adevar, cum zice poporul, "nu cu fata faci casa". Mult mai importante sunt calitatile duhovnicesti ale caracterului si personalitatii: curatia morala, corectitudinea, bunul simt, frica de Dumnezeu.
La modul ideal, trebuie sa existe unitatea intre exterior si interior, intre forma si continut. O greseala foarte raspandita este aceea ca ne legam pe de-a-ntregul de partea sufletesc-trupeasca a omului iubit, fara sa luam in seama duhul lui. Iata de ce ne impotmolim in patimi si ne istovim in necazuri.
Domnul le-a dat o deosebita putere sa ajute la intemeierea unei casnicii reusite Sfantului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Sfintilor si Dreptilor Dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana, Sfantului Apostol Simon Zilotul (Cananitul), Sfantului Filaret cel Milostiv. Mijlocirea acestora ii ajuta pe crestini sa-si gaseasca o pereche potrivita.
Unirea dintre soti primeste binecuvantarea lui Dumnezeu prin Taina Casatoriei. Savarsind Taina aceasta, Biserica il roaga pe Domnul sa-i pazeasca in pace si intelegere pe cei ce se insotesc, sa-i izbaveasca de ispite, sa le ajute in nasterea si cresterea copiilor.
Casatoria religioasa se deosebeste de cea civila (juridica) prin faptul ca este harica. Harul primit trebuie pazit cu grija si inmultit cu ravna prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Dupa regula generala, pentru a pastra harul este neaparata nevoie ca sotii sa faca aceleasi lucruri ca pentru a-l dobandi - sa se straduie a implini poruncile lui Dumnezeu. Altminteri risca sa piarda harul, si aceasta ii lasa neajutorati in fata pacatului. Pentru crestini, sa traiasca impreuna necununati este un pacat.
Zamislirea (conceptia) este un moment foarte tainic. El trebuie sfintit prin rugaciune comuna staruitoare - de pilda, asa cum au facut Dreptul Tobie si sotia lui inainte de imparti patul conjugal. Este remarcabil faptul ca Biserica Ortodoxa a inclus istorisirea cu pricina in textul Sfintei Scripturi. Cand au ramas numai amandoi in odaie, Tobie s-a sculat din pat si a zis: "Scoala, soro, sa ne rugam ca Domnul sa ne miluiasca!" Si a inceput Tobie a zice:
" Bine esti cuvantat Tu, Dumnezeul parintilor nostri, si bine este cuvantat numele Tau cel sfant si slavit intru toti vecii! Bine sa Te cuvanteze pe Tine cerurile si toate fapturile Tale! Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi, ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor asemenea lui". Si acum, Doamne, nu placerea o caut luand pe sora mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste, deci, a avea mila de ea si de mine si a ne duce impreuna pana la batranete!" (Tobie 8, 4-9).
Asadar, grija pentru soarta copilului incepe cu mult inainte de zamislirea lui, iar educarea lui incepe cu noua luni inainte de nastere. Legea ereditatii duhovnicesti implica multe raspunderi pentru oamenii casatoriti. Parintii sunt datori sa se pregateasca atat fizic, cat si duhovniceste, intrucat sunt partasi la actul creator al lui Dumnezeu. Parafrazandu-l pe Apostolul Pavel, putem spune ca tatal si mama sunt im-preuna-lucratori (colaboratori) ai lui Dumnezeu. Ei dau inceput unei noi persoane umane, ce reprezinta un ogor al lui Dumnezeu, o zidire a lui Dumnezeu (1 Cor. 3, 9).
Teologia morala crestina vede un pacat in starea patimasa a duhului parintilor in momentul zamislirii si tn timpul sarcinii: "Parintii isi pot face fericit copilul inca dinainte de nastere. Dupa o zamislire cu toate masurile morale de precautie si o purtare in pantece cu frica de Dumnezeu, copilul vine pe lume cu o mare putere impotriva pacatului, altfel spus cu o anumita "rezerva de bine". Este limpede pacatul parintilor sare fac pe dos: acestia isi molipsesc cu patimile nu sumai puterile sufletesti, ci si sangele, si astfel le transmit copiilor lor, odata cu zamislirea, propriile boli, itat sufletesti, cat si trupesti. De aici vine, de pilda, inclinarea ereditara spre betie, spre desfranare sau caracterul certaret".
Cand parintii afirma ca au pus in copil o particica din sufletul lor, aceasta nu este o lauda desarta sau o figura de stil. Aceasta exprimare cu obarsii stravechi este indreptatita atat la propriu, cat si la figurat. "In mod ereditar li se transmit copiilor de la parinti nu numai insusirile fizice, ci si cele duhovnicesti", afirma un chirurg de exceptie, Sfantul Ierarh Luca Voino-Iasenetkii, "si aceasta ne face sa ne gandim serios la indatoririle noastre nu numai fata de Dumnezeu, ci si la cele fata de neamul omenesc. Marea indatorire a tuturor parintilor este sa-si aminteasca intotdeauna lucrul acesta, sa-si biruie totdeauna defectele si patimile, se sa pocaiasca intotdeauna de pacatele lor in fata lui Dumnezeu, sa-si curete mereu inima, asa incat sa le transmita curatia inimii si copiilor".
Cu adevarat, dupa fiii sai se cunoaste omul (Sir. 11, 30)! Iata de ce Sfantul Ierarh Filaret al Moscovei isi incheie "Cuvantul despre nasterea de prunci binecuvantata" cu o invatatura de foarte mare insemnatate: "Cei ce doresc sa aiba copii vrednici vor face bine daca mai inainte vor deveni ei insisi parinti vrednici".
K. V. Zorin
luni, 19 mai 2008
Pitagora, initiatul ascuns, zugravul spiritualitatii eleniste.
«Scopul doctrinei lui Pitagora era de a-i lumina pe oameni, de a-i purifica de viciile lor, de a-i izbavi de greselile lor, de a-i conduce la virtute si adevar; si dupa ce i-a facut sa treaca prin toate gradele întelegerii si inteligentei, de a-i face asemenea Zeilor nemuritori»
Fabre d’Olivet
Înca din cele mai vechi timpuri, omul a încercat sa înteleaga si sa descifreze misterele creatiei, scotocind prin toate ungherele universului si ale mintii. Mai mult decât atât, omul, prin cautarea sa, a pus baza diferitor doctrine mistice având ca izvor creatia si manifestarea energiilor divine în univers si fiinta umana. Numerologia a fost una dintre primele stiinte care s-a ocupat cu descifrarea tainelor universului. Aceasta preocupare a studiului numerelor si a rapoartelor dintre ele este cunoscuta înca din vremurile Chinei antice, Babilon, India, Egipt si Grecia, fiind cunoscuta chiar si în misticismul crestin timpuriu. În toata istoria numerologiei, cea mai marcanta personalitate care a dezvoltat aceasta stiinta a fost bine-cunoscutul Pitagora din Samos. Si pentru ca el a dezvoltat o întreaga filosofie pe baza numarului si a manifestarii sale în creatie, m-am gândit ca ar fi cel mai potrivit pentru a explica secretele acestei frumoase stiinte.
Exista multe ipoteze în legatura cu anul si locul nasterii lui Pitagora. Cert este ca el si-a facut aparitia pe scena acestei lumi în secolul al VI- lea I. Hr., în Samos. Neanthes spune despre tatal lui Pitagora, Mnesarchos, ca s-ar fi nascut în Tyr, în Siria, si ca a ajuns în Samos pentru a face negot cu grâne. Înca din timpul copilariei, Pitagora si-a început calatoria pe drumul cunoasterii, interesat fiind de stiintele acestei lumi. La o vârsta frageda ajunge împreuna cu tatal sau în tinuturile Siriei pentru a fi initiat în stiintele chaldeenilor, îsi continua drumul catre Ionia, Samos, Milet, Crotona, Sicilia, Babilon si India. Este initiat de catre chaldeeni si fenicieni în arta numerelor, matematicilor, geometriei, în arta cercetarii cerului si multe altele. Cât despre cultul zeilor si percepele spirituale, se spune ca le-a învatat de la magi. I-au fost dezvaluite: stiinta deslusirii viselor, stiinta purificarii, cele trei feluri de scriere: epistolografica, hieroglifica si simbolica (descifrare cu ajutorul anumitor taine), cât si în stiinta magiei. Cu siguranta, sederea sa în Egipt constituie temelia spirituala si magica a vietii sale. Întoarcerea sa în Grecia este redata de Iamblichos în cartea sa, „Viata lui Pitagora“. Vechiul drum de nisip ce lega Sybaris de Crotona era împânzit în acea zi de pescarii care-si scoteau navoadele din mare pentru a vinde pestele capturat. Un tânar chipes si bogat s-a apropiat de acestia spunându-le: „Vreti sa faceti prinsoare cu mine ca va pot spune dinainte numarul exact de pesti pe care tocmai i-ati prins?“ Bineînteles, pescarii au protestat si nu l-au bagat în seama, parandu-li-se cu neputinta asa ceva. Tânarul si-a repetat provocarea punând în joc o suma mare de bani. În cele din urma, pescarii s-au supus pariului si s-au înteles sa îi dea tot ceea ce le va cere daca va izbuti asa ceva. Tânarul s-a recules o clipa, a rostit o cifra, iar numaratoarea pestilor din navoade a început. Ce credeti ca s-a întâmplat? Totalul pestilor din navoade era exact cel spus de acest tânar ciudat. Si pentru ca pariul era câstigat, le-a ordonat pescarilor sa arunce pestii în apa. Cu totul uluiti, pescarii s-au supus, iar navoadele au fost coborâte si pestii eliberati. Istoricul ne spune ca, dupa aceasta, Pitagora le-a platit suma totala a capturii lor.
Filozofia stelelor
Pitagora continua sa-si faca aparitia pe scena Greciei cu pilde, sfaturi pentru viata, miraculoase vindecari, cât si pentru modelul unei vieti spirituale totale, de contopire a omului cu universul. Ajunge sa fie recunoscut si renumit mai peste tot: Grecia, Italia, India, Egipt, faimosi conducatori cerându-i sfaturi si ajutor pentru cârmuirea tarilor. Are perioade în care se retrage în singuratate si posteste îndelung, se spune chiar ca pentru cinci ani de zile nu a scos un cuvânt si asta pentru întarirea duhului. Înainte vazator si filosof (dupa Heraclit din Pont, cuvântul „filosofie“ ar fi creatia lui Pitagora), Pitagora elaboreaza stiinta si arta numerelor, afirmând ca „totul este orânduit dupa numar“. Pitagora considera ca fiecare stea, planeta sau satelit emite o vibratie proprie pe parcursul calatoriei sale prin spatiu si ca toate vibratiile corpurilor ceresti compun ceea ce se numeste „muzica sferelor“ sau Armonia Universala. Când se naste o fiinta, în structura atât de proaspata, nesofisticata si sensibila, se întipareste melodia creata de vibratiile stelare din acel moment. Aceasta impregnare ramâne în fiinta pe parcursul întregii vieti si este determinanta pentru modul ei de a fi si de a actiona. Prima inspiratie a noului nascut aduce în corp, odata cu aerul, si energia cosmica specifica acelui moment si loc. Aceasta întiparire seamana cu realizarea unei fotografii sau chiar cu umplerea unei forme cu un aliaj topit care apoi se solidifica. Traditia populara explica acest proces printr-o metafora sublima: la nastere pruncul este asistat de Ursitoare (reprezentarea energiilor astrale personificate) si ele influenteaza nou-nascutul cu puterea lor, harazindu-i cursul întregii vieti.
Matematica ezoterica
Punctul de plecare al teoriei pitagoriciene despre principiul numeric al lumii este unitatea sau monada (he monas). Monada este principiu, esenta a lucrurilor, deoarece orice lucru este unu (este o unitate). În acest sens, Unitatea nu este numar, ci generatoare a numerelor, proprietatile fundamentale ale numarului fiind paritatea si imparitatea. Unitatea le contine în sine pe amândoua. Ceea ce e impar este considerat limitat, finit, iar ceea ce e par este considerat nelimitat, infinit. Argumentul este ca, reprezentând numerele prin puncte dispuse în plan, seria numerelor nepereche genereaza un patrat, considerat figura perfecta si finita, iar seria numerelor pereche un dreptunghi, socotit figura imperfecta si nedefinita. Din unitate se nasc numerele si, din ele, lucrurile; de aceea, unitatea mai este numita „mama lucrurilor“. Ocupându-se de armonie, pithagorienii au observat ca deosebirile calitative ale sunetelor sunt cauzate de deosebiri cantitative ale coardelor sau flautelor. Astfel, un acord armonic în sunetul a trei coarde se obtine în cazul când lungimile lor se raporteaza ca 3:4:6. Acelasi raport a fost observat si în multe alte cazuri, de exemplu, raportul între fetele, vârfurile si muchiile unui cub este 6:8:12. Pe baza unor observatii de asa natura, în scoala lui Pitagora a aparut credinta ca toate fenomenele universului sunt supuse numerelor întregi si relatiilor dintre acestea. De fapt, nu atât matematicul capata transfigurare filosofica în pythagorism, ci geometricul. Punctul, fiind scos din situatia lui de constructie geometrica, se transforma în numar, iar numai apoi în marea realitate a lumii. Pentru Pitagora, principiul lumii este numar, având punctul ca expresie corporala a lui. Tot ceea ce este este numar. Indiferent ca este vorba de un corp oarecare, de un lucru, de o structura a universului ori de o melodie, de suflet, de iubire, de minte, toate vin din numar si toate sunt numere. Numar este, deci, esenta lumii si realitatea ei actuala, originea si cauza ei, dar nu este o „idee“ sau o „abstractie“. Universul e rezultatul „devenirii“ numarului.
Numarul, gratia divina
Numarul pentru pythagorieni reprezenta o colectie de unitati, deci pot fi numai numere întregi pozitive. Unitatile care alcatuiesc numarul au fost considerate indivizibile si au fost reprezentate prin puncte, situate în felul unor figuri geometrice regulate. În asa fel pythagorienii au obtinut siruri de numere „triunghiulare“, „patratice“, „pentagonice“. Fiecare sir reprezenta în sine sumele consecutive ale unei progresii aritmetice.
Numerele „triunghiulare“ 1, 1+2=3, 1+2+3=6, 1+2+3+4=10.
Pithagorienii se ocupau de problema gasirii numerelor perfecte, care sunt egale cu suma tuturor divizorilor lor (cu exceptia a însasi numarului) ca, de exemplu, 6=1+2+3 sau 28=1+2+4+7+14. Numerele perfecte nu-s prea multe. Între numerele uniforme - numai 6, între numere compuse din doua, trei si patru cifre, numai 28, 496 si 8128, respectiv. Doua numere care poseda proprietatea ca suma divizorilor unuia sa fie egala cu suma divizorilor celuilalt se numesc prietene. Se afirma ca Pythagoras, la întrebarea cine este prietenul, a raspuns: „Acela care este alt eu, ca numerele 220 si 284“. Alte numere prietene pythagorienii n-au stiut. Cu ajutorul calculatorului electronic, într-o universitate din S.U.A., au fost cercetate toate numerele pâna la milion. În rezultat s-a obtinut colectia din 42 de perechi de numere prietene: 220, 284, 1184, 1210, 2620, 2924, 5020, 5564, 6232, 6368… s.a.m.d. Exista si perechi de numere prietene impare: 12285, 14595, 67095, 87633… s.a.m.d. Însa formula generala pentru acestea nu este cunoscuta si, pâna azi, se stie foarte putin si despre proprietatile lor. Magia numerelor cu fascinatia ei a generat speculatii frumoase. Corpul este numarul 210, focul numarul 11, aerul numarul 13, apa numarul 9. Calitatea si culoarea ar fi exprimate cu cifra 5; 6 este potenta creatoare de viata; 7 semnifica inteligenta, lumina primordiala, principiul vietii, sanatatea, ciclurile sau bioritmurile; 8 (octava) semnifica dragostea, prietenia, chibzuinta, gândirea. Universul este analogat cu numarul 10, iar 10 reprezinta perfectiunea, echivalenta cu tetraktys-ul (1+2+3+4). Tetraktys-ul a fost gândit ca „numar ce cuprinde izvorul si radacina vesnic curgatoarei naturii“.
Secretul numarului de aur
Cunoscut în Antichitate de vechii întelepti, iar apoi în Evul Mediu de marii învatati filozofi, geomanti, preoti, alchimisti sau ocultisti, numarul de aur a ascuns întotdeauna mari mistere. Astazi, cercetari complexe au ajuns la concluzia ca întreaga natura si chiar întreg universul sunt structurate respectând fidel proportia perfecta si exacta a numarului de aur. Marile constructii antice, precum piramidele sau temple si catedrale, respecta de asemenea proportia fidela a acestui numar de aur. El reprezinta armonia si perfectiunea în creatie.
Numarul de aur este reprezentat prin ideograma
f = 1,618…
Proportia tainica a acestui numar reprezentata fie în triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora în elipsa de aur din traditia hindusa sau în spirala de aur care, prin sirul lui Fibonacci, demonstreaza cresterea naturala a plantelor pastrând aceasta proportie. În natura, spirala generata de apa (vârtejurile), miscarea curentilor de aer în spirala, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor si semintelor din regnul vegetal, pastreaza aceasta proportie perfecta aratând ca în întreaga creatie se manifesta armonia si perfectiunea divina reprezentata prin aceasta proportie. Aceasta demonstreaza existenta unui sfere de constiinta a armoniei si frumusetii existente în întregul universul si care îl ghideaza. Sfântul Augustin din Hippo (354 - 430) spunea: „Numerele sunt limba universala oferita de divinitate oamenilor ca o confirmare a adevarului“. La fel ca si Pitagora, Sf. Augustin credea ca totul în aceasta lume are o relatie numerica si ca omul trebuie sa caute si sa investigheze secretele acestei relatii sau sa îi fie revelate de gratia divina. De la Pitagora încoace, aceasta stiinta a numerologiei cuprinde forme din ce în ce mai interesante si complexe. Istoria si dezvoltarea civilizatiilor sedimenteaza în timp cunoasterea numerelor, devenind si una dintre principalele dezvoltari ale alchimiei. La rândul lor, toate aceste numere atrag sau determina anumite influente, anumite energii si evenimente. Numerologia nu este o stiinta de sine statatoare, ci ea completeaza si „condimenteaza“ sensul multor stiinte initiatice.
Omul Vitruvian – Creatia lui Leonardo Da Vinci.
Desen studiat si in pictura, reprezentând proportiile perfecte ale corpului uman. Mai mult decât atât, Da Vinci incifreaza o intreaga simbolistica alchimica in acest desen - omul ca reprezentare a pentagramei care guverneaza materia (patratul in care este incadrat) si cele patru elemente primordiale (foc, pamânt, apa, aer) inlocuind cel de-al cincilea principiu alchimic (etherul) cu omul, cu spiritul (cercul ) care se ridica deasupra materiei reprezentând forta, ordinea, echilibrul, armonia si orientarea catre inaltimi, catre Dumnezeu. Pentagrama inversata, folosita de cei ce sunt cu fortele intunericului, reprezinta dezordinea, dezechilibrul, haosul si decaderea omului, orientarea sa catre intuneric.
sursa:gardianul.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)