Sfantul Porfirie.

De la un timp ma oboseste televizorul, nici macar stirile nu vreau sa le mai urmaresc, ma trezesc dintr-o data ca sunt nervoasa, nu-mi place sa aud ce se spune acolo, mereu am impresia ca numanui nu-i pasa de bietul roman, cine vine la putere cade prada puterii si banului. Candva gandeam ca nu trebuie sa fiu pasiva, ca trebuie sa iau atitudine, ca indiferenta naste monstri... bla-bla-bla. Am obosit, am imbatranit, am trecut foarte aproape de doamana moarte, ne-am intersectat chiar si m-a mai pasuit putin, cred ca nu eram pregatita si m-a inteles! E cumsecade totusi moartea asta si cred ca m-am imprietenit cu ea ca nu-mi mai este teama cand va veni iar!

Offf, ce ganduri inainte de sarbatoarea bucuriei! Gata!
De fapt azi voiam sa scriu despre un sfant foarte iubit de mine, cred ca de toata lumea ortodocsa il stie si il iubeste la fel de mult. Este sf.Porfirie, cel mai bland si iubitor dintre sfintii zilelor noastre. Citesc cartile despre el pe nerasuflate, noaptea nu mai am somn, ii "sorb" cuvintele si ma silesc sa nu le uit si mai ales sa le si aplic in viata mea.
Voi scrie cateva din povetele lui, atat de actuale si folositoare.


Ti s-a rupt rotita

O doamna foarte lumeasca, cu multe diplome si implicata in diverse activitati sociale, dar si cu un suflet sensibil, a ajuns in pragul unei caderi nervoase si, de aceea, s-a dus la Parintele Porfirie. El i-a vazut imediat starea sufleteasca si i-a spus doar atat:
- Ti s-a rupt rotita!
Doamna a fost foarte impresionata de acest diagnostic neobisnuit, care exprima cu exactitate dezordinea sufleteasca in care se afla din cauza multor probleme fara iesire. Parintele a compatimit-o si a inconjurat-o cu multa dragoste, ca pe o fiica duhovniceasca, insa si ea s-a dovedit o buna ucenica, fiindca, prin calauzirea lui luminata, s-a refacut sufleteste si a renascut intru Hristos.


Microbii imateriali ai neurasteniei.

Rudei unui bolnav de nervi Batranul i-a recomandat sa se pazeasca sa nu se contamineze si el. Intreband acela cum s-ar putea intampla una ca aceasta, de vreme ce boala cu pricina nu e contagioasa, Parintele i-a raspuns:
- Nu este adevarat ca nu-i contagioasa. Microbii imateriali ai bolii zboara ca tantatii si ranesc sufletul (si si-a miscat, expresiv, degetele mainii, aratand cum zboara microbii). E bine sa-l ajuti pe cel bolnav de nervi, dar trebuie sa ai mare grija sa-ti pazesti si sufletul tau, prin Harul lui Hristos.


Sfaturi catre o mama cu nervii zdruncinati.

Unei mame cu nervii zdruncinati din cauza unor incercari grele Parintele i-a spus sa se lupte pentru a se sfinti. In acelasi timp, i-a dat si sfaturi practice pentru s-ai birui starea de melancolie: sa alunge amintirile neplacute si temerile si sa-si aminteasca numai evenimentele placute, sa cultive mereu ganduri optimiste depre viitor, sa asculte muzica buna, sa faca plimbari, sa mearga impreuna cu prietenele ei crestine la Sfanta Liturghie, la Vecernii si Privegheri si sa se roage cu nadejde lui Hristos.


Sfintenia vindeca toate ranile sufletesti.

Parintele vedea in sufletele oamenilor ceea ce-i descoperea Dumnezeu. Despre un cunoscut al meu a zis:
- Vad in sufletul lui ceva nu prea curat, un lucru rau. E o trauma veche, ceva demonic. Nu stiu exact ce e. Poate-mi va descoperi Dunmnezeu mai tarziu.
Dupa cateva saptamani, cand m-am dus din nou la el, mi-a zis:
- Acel lucru rau pe care l-am vazut in sufletul lui poate disparea, dar numai daca el insusi se va sfinti. Numai prin sfintenie se schimba omul. Oricat de pacatos ar fi, tot se curata de ranile sufletului. Astazi, medicii le numesc psihastenii, cand de fapt, ele nu sunt altceva decat influiente demonice provocate de pacate.


Bolile sufletesti se tamaduiesc prin Hristos.

Spunea Parintele:
- Bolile sufletesti sunt mai usor de tamaduit. Daca toate simturile tale se intorc spre Duhul Sfant, atunci ele se sfintesc. Cu aceeasi putere, sfantul vindeca, iar raul ucide. Intelegi? Despre aceasta vorbesc si teozofii: "daca vrei, poti, intareste-ti vointa". Numai ca ei vorbesc omeneste si se bizuie pe puterile omenesti. Intaresc vointa, se silesc mai mult decat trebuie si la un moment dat, se pierd si se dezechilibreaza. Modalitatea pe care o invata credinta noastra, adica sfintirea, este fireasca, fiindca i se potriveste omului prin insasi natura lui. Toate sunt scrise in Sfanta Scriptura, dar noi nu vrem sa pricepem. Trebuie sa invatam sa pricepem Sfanta Scriptura. Bolile sufletesti se tamaduiesc prin sentimentul religios. Cei mai multi spun: "Nimeni nu ma vrea, nu sunt bun de nimic. Oamenii nu ma inteleg, nu ma iubesc". Aceasta vine din egoism. Cand te intorci spre Dumnezeu, nu ceri nimic, nu esti bosumflat, nu esti mofturos, ci multumit cu toti si cu toate. Ii iubesti pe ceilalti si te simti pe deplin multumit.