Pitagora, initiatul ascuns, zugravul spiritualitatii eleniste.

«Scopul doctrinei lui Pitagora era de a-i lumina pe oameni, de a-i purifica de viciile lor, de a-i izbavi de greselile lor, de a-i conduce la virtute si adevar; si dupa ce i-a facut sa treaca prin toate gradele întelegerii si inteligentei, de a-i face asemenea Zeilor nemuritori»
Fabre d’Olivet

Înca din cele mai vechi timpuri, omul a încercat sa înteleaga si sa descifreze misterele creatiei, scotocind prin toate ungherele universului si ale mintii. Mai mult decât atât, omul, prin cautarea sa, a pus baza diferitor doctrine mistice având ca izvor creatia si manifestarea energiilor divine în univers si fiinta umana. Numerologia a fost una dintre primele stiinte care s-a ocupat cu descifrarea tainelor universului. Aceasta preocupare a studiului numerelor si a rapoartelor dintre ele este cunoscuta înca din vremurile Chinei antice, Babilon, India, Egipt si Grecia, fiind cunoscuta chiar si în misticismul crestin timpuriu. În toata istoria numerologiei, cea mai marcanta personalitate care a dezvoltat aceasta stiinta a fost bine-cunoscutul Pitagora din Samos. Si pentru ca el a dezvoltat o întreaga filosofie pe baza numarului si a manifestarii sale în creatie, m-am gândit ca ar fi cel mai potrivit pentru a explica secretele acestei frumoase stiinte.

Exista multe ipoteze în legatura cu anul si locul nasterii lui Pitagora. Cert este ca el si-a facut aparitia pe scena acestei lumi în secolul al VI- lea I. Hr., în Samos. Neanthes spune despre tatal lui Pitagora, Mnesarchos, ca s-ar fi nascut în Tyr, în Siria, si ca a ajuns în Samos pentru a face negot cu grâne. Înca din timpul copilariei, Pitagora si-a început calatoria pe drumul cunoasterii, interesat fiind de stiintele acestei lumi. La o vârsta frageda ajunge împreuna cu tatal sau în tinuturile Siriei pentru a fi initiat în stiintele chaldeenilor, îsi continua drumul catre Ionia, Samos, Milet, Crotona, Sicilia, Babilon si India. Este initiat de catre chaldeeni si fenicieni în arta numerelor, matematicilor, geometriei, în arta cercetarii cerului si multe altele. Cât despre cultul zeilor si percepele spirituale, se spune ca le-a învatat de la magi. I-au fost dezvaluite: stiinta deslusirii viselor, stiinta purificarii, cele trei feluri de scriere: epistolografica, hieroglifica si simbolica (descifrare cu ajutorul anumitor taine), cât si în stiinta magiei. Cu siguranta, sederea sa în Egipt constituie temelia spirituala si magica a vietii sale. Întoarcerea sa în Grecia este redata de Iamblichos în cartea sa, „Viata lui Pitagora“. Vechiul drum de nisip ce lega Sybaris de Crotona era împânzit în acea zi de pescarii care-si scoteau navoadele din mare pentru a vinde pestele capturat. Un tânar chipes si bogat s-a apropiat de acestia spunându-le: „Vreti sa faceti prinsoare cu mine ca va pot spune dinainte numarul exact de pesti pe care tocmai i-ati prins?“ Bineînteles, pescarii au protestat si nu l-au bagat în seama, parandu-li-se cu neputinta asa ceva. Tânarul si-a repetat provocarea punând în joc o suma mare de bani. În cele din urma, pescarii s-au supus pariului si s-au înteles sa îi dea tot ceea ce le va cere daca va izbuti asa ceva. Tânarul s-a recules o clipa, a rostit o cifra, iar numaratoarea pestilor din navoade a început. Ce credeti ca s-a întâmplat? Totalul pestilor din navoade era exact cel spus de acest tânar ciudat. Si pentru ca pariul era câstigat, le-a ordonat pescarilor sa arunce pestii în apa. Cu totul uluiti, pescarii s-au supus, iar navoadele au fost coborâte si pestii eliberati. Istoricul ne spune ca, dupa aceasta, Pitagora le-a platit suma totala a capturii lor.

Filozofia stelelor
Pitagora continua sa-si faca aparitia pe scena Greciei cu pilde, sfaturi pentru viata, miraculoase vindecari, cât si pentru modelul unei vieti spirituale totale, de contopire a omului cu universul. Ajunge sa fie recunoscut si renumit mai peste tot: Grecia, Italia, India, Egipt, faimosi conducatori cerându-i sfaturi si ajutor pentru cârmuirea tarilor. Are perioade în care se retrage în singuratate si posteste îndelung, se spune chiar ca pentru cinci ani de zile nu a scos un cuvânt si asta pentru întarirea duhului. Înainte vazator si filosof (dupa Heraclit din Pont, cuvântul „filosofie“ ar fi creatia lui Pitagora), Pitagora elaboreaza stiinta si arta numerelor, afirmând ca „totul este orânduit dupa numar“. Pitagora considera ca fiecare stea, planeta sau satelit emite o vibratie proprie pe parcursul calatoriei sale prin spatiu si ca toate vibratiile corpurilor ceresti compun ceea ce se numeste „muzica sferelor“ sau Armonia Universala. Când se naste o fiinta, în structura atât de proaspata, nesofisticata si sensibila, se întipareste melodia creata de vibratiile stelare din acel moment. Aceasta impregnare ramâne în fiinta pe parcursul întregii vieti si este determinanta pentru modul ei de a fi si de a actiona. Prima inspiratie a noului nascut aduce în corp, odata cu aerul, si energia cosmica specifica acelui moment si loc. Aceasta întiparire seamana cu realizarea unei fotografii sau chiar cu umplerea unei forme cu un aliaj topit care apoi se solidifica. Traditia populara explica acest proces printr-o metafora sublima: la nastere pruncul este asistat de Ursitoare (reprezentarea energiilor astrale personificate) si ele influenteaza nou-nascutul cu puterea lor, harazindu-i cursul întregii vieti.

Matematica ezoterica
Punctul de plecare al teoriei pitagoriciene despre principiul numeric al lumii este unitatea sau monada (he monas). Monada este principiu, esenta a lucrurilor, deoarece orice lucru este unu (este o unitate). În acest sens, Unitatea nu este numar, ci generatoare a numerelor, proprietatile fundamentale ale numarului fiind paritatea si imparitatea. Unitatea le contine în sine pe amândoua. Ceea ce e impar este considerat limitat, finit, iar ceea ce e par este considerat nelimitat, infinit. Argumentul este ca, reprezentând numerele prin puncte dispuse în plan, seria numerelor nepereche genereaza un patrat, considerat figura perfecta si finita, iar seria numerelor pereche un dreptunghi, socotit figura imperfecta si nedefinita. Din unitate se nasc numerele si, din ele, lucrurile; de aceea, unitatea mai este numita „mama lucrurilor“. Ocupându-se de armonie, pithagorienii au observat ca deosebirile calitative ale sunetelor sunt cauzate de deosebiri cantitative ale coardelor sau flautelor. Astfel, un acord armonic în sunetul a trei coarde se obtine în cazul când lungimile lor se raporteaza ca 3:4:6. Acelasi raport a fost observat si în multe alte cazuri, de exemplu, raportul între fetele, vârfurile si muchiile unui cub este 6:8:12. Pe baza unor observatii de asa natura, în scoala lui Pitagora a aparut credinta ca toate fenomenele universului sunt supuse numerelor întregi si relatiilor dintre acestea. De fapt, nu atât matematicul capata transfigurare filosofica în pythagorism, ci geometricul. Punctul, fiind scos din situatia lui de constructie geometrica, se transforma în numar, iar numai apoi în marea realitate a lumii. Pentru Pitagora, principiul lumii este numar, având punctul ca expresie corporala a lui. Tot ceea ce este este numar. Indiferent ca este vorba de un corp oarecare, de un lucru, de o structura a universului ori de o melodie, de suflet, de iubire, de minte, toate vin din numar si toate sunt numere. Numar este, deci, esenta lumii si realitatea ei actuala, originea si cauza ei, dar nu este o „idee“ sau o „abstractie“. Universul e rezultatul „devenirii“ numarului.

Numarul, gratia divina
Numarul pentru pythagorieni reprezenta o colectie de unitati, deci pot fi numai numere întregi pozitive. Unitatile care alcatuiesc numarul au fost considerate indivizibile si au fost reprezentate prin puncte, situate în felul unor figuri geometrice regulate. În asa fel pythagorienii au obtinut siruri de numere „triunghiulare“, „patratice“, „pentagonice“. Fiecare sir reprezenta în sine sumele consecutive ale unei progresii aritmetice.
Numerele „triunghiulare“ 1, 1+2=3, 1+2+3=6, 1+2+3+4=10.
Pithagorienii se ocupau de problema gasirii numerelor perfecte, care sunt egale cu suma tuturor divizorilor lor (cu exceptia a însasi numarului) ca, de exemplu, 6=1+2+3 sau 28=1+2+4+7+14. Numerele perfecte nu-s prea multe. Între numerele uniforme - numai 6, între numere compuse din doua, trei si patru cifre, numai 28, 496 si 8128, respectiv. Doua numere care poseda proprietatea ca suma divizorilor unuia sa fie egala cu suma divizorilor celuilalt se numesc prietene. Se afirma ca Pythagoras, la întrebarea cine este prietenul, a raspuns: „Acela care este alt eu, ca numerele 220 si 284“. Alte numere prietene pythagorienii n-au stiut. Cu ajutorul calculatorului electronic, într-o universitate din S.U.A., au fost cercetate toate numerele pâna la milion. În rezultat s-a obtinut colectia din 42 de perechi de numere prietene: 220, 284, 1184, 1210, 2620, 2924, 5020, 5564, 6232, 6368… s.a.m.d. Exista si perechi de numere prietene impare: 12285, 14595, 67095, 87633… s.a.m.d. Însa formula generala pentru acestea nu este cunoscuta si, pâna azi, se stie foarte putin si despre proprietatile lor. Magia numerelor cu fascinatia ei a generat speculatii frumoase. Corpul este numarul 210, focul numarul 11, aerul numarul 13, apa numarul 9. Calitatea si culoarea ar fi exprimate cu cifra 5; 6 este potenta creatoare de viata; 7 semnifica inteligenta, lumina primordiala, principiul vietii, sanatatea, ciclurile sau bioritmurile; 8 (octava) semnifica dragostea, prietenia, chibzuinta, gândirea. Universul este analogat cu numarul 10, iar 10 reprezinta perfectiunea, echivalenta cu tetraktys-ul (1+2+3+4). Tetraktys-ul a fost gândit ca „numar ce cuprinde izvorul si radacina vesnic curgatoarei naturii“.

Secretul numarului de aur
Cunoscut în Antichitate de vechii întelepti, iar apoi în Evul Mediu de marii învatati filozofi, geomanti, preoti, alchimisti sau ocultisti, numarul de aur a ascuns întotdeauna mari mistere. Astazi, cercetari complexe au ajuns la concluzia ca întreaga natura si chiar întreg universul sunt structurate respectând fidel proportia perfecta si exacta a numarului de aur. Marile constructii antice, precum piramidele sau temple si catedrale, respecta de asemenea proportia fidela a acestui numar de aur. El reprezinta armonia si perfectiunea în creatie.
Numarul de aur este reprezentat prin ideograma
f = 1,618…
Proportia tainica a acestui numar reprezentata fie în triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora în elipsa de aur din traditia hindusa sau în spirala de aur care, prin sirul lui Fibonacci, demonstreaza cresterea naturala a plantelor pastrând aceasta proportie. În natura, spirala generata de apa (vârtejurile), miscarea curentilor de aer în spirala, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor si semintelor din regnul vegetal, pastreaza aceasta proportie perfecta aratând ca în întreaga creatie se manifesta armonia si perfectiunea divina reprezentata prin aceasta proportie. Aceasta demonstreaza existenta unui sfere de constiinta a armoniei si frumusetii existente în întregul universul si care îl ghideaza. Sfântul Augustin din Hippo (354 - 430) spunea: „Numerele sunt limba universala oferita de divinitate oamenilor ca o confirmare a adevarului“. La fel ca si Pitagora, Sf. Augustin credea ca totul în aceasta lume are o relatie numerica si ca omul trebuie sa caute si sa investigheze secretele acestei relatii sau sa îi fie revelate de gratia divina. De la Pitagora încoace, aceasta stiinta a numerologiei cuprinde forme din ce în ce mai interesante si complexe. Istoria si dezvoltarea civilizatiilor sedimenteaza în timp cunoasterea numerelor, devenind si una dintre principalele dezvoltari ale alchimiei. La rândul lor, toate aceste numere atrag sau determina anumite influente, anumite energii si evenimente. Numerologia nu este o stiinta de sine statatoare, ci ea completeaza si „condimenteaza“ sensul multor stiinte initiatice.
Omul Vitruvian – Creatia lui Leonardo Da Vinci.
Desen studiat si in pictura, reprezentând proportiile perfecte ale corpului uman. Mai mult decât atât, Da Vinci incifreaza o intreaga simbolistica alchimica in acest desen - omul ca reprezentare a pentagramei care guverneaza materia (patratul in care este incadrat) si cele patru elemente primordiale (foc, pamânt, apa, aer) inlocuind cel de-al cincilea principiu alchimic (etherul) cu omul, cu spiritul (cercul ) care se ridica deasupra materiei reprezentând forta, ordinea, echilibrul, armonia si orientarea catre inaltimi, catre Dumnezeu. Pentagrama inversata, folosita de cei ce sunt cu fortele intunericului, reprezinta dezordinea, dezechilibrul, haosul si decaderea omului, orientarea sa catre intuneric.


sursa:gardianul.ro