Reguli ciudate pentru sanatate

Câteva recomandări care la prima vedere par „curioase“, îţi pot fi extrem de utile.

Poţi să te asiguri că ai o poziţie corectă pe scaunul de la serviciu dacă îţi aşezi o oglindă pe birou în care să-ţi verifici din când în când postura. Aceasta şi alte reguli bizare care te ajută să fii sănătos îţi sunt oferite de mai mulţi specialişti citaţi de publicaţ ia britanică „Daily Mail“.

Spală-te pe dinţi într-un picior. „Când mă spăl pe dinţi, stau într-un picior, pentru că această poziţie ajută la stabilizarea muşchilor care ne protejează spatele şi pe care sedentarii, în special, nu-i folosesc suficient. Acest exerciţiu ne mai ajută să ne îmbunătăţim poziţ ia, deoarece suntem tentaţi să ne aplecăm într-o parte“, este de părere chiropractorul britanic Tim Hutchful.

Stai mai întâi pe piciorul stâng şi apoi, când simţi că-ţi pierzi echilibrul, stai pe cel drept.

Pune-ţi o oglindă pe birou. „O scurtă privire în oglinda de pe biroul meu îmi spune dacă am stat prea mult într-o rână, poziţie care pune presiune asupra spatelui, umeri şi gât“, spune Simon Costain de la Centrul pentru Mers şi Postură, din Londra. Să te vezi într-o oglindă este o bună metodă de a te forţa să stai drept.

Dă-ţi jos ochelarii ca să alungi oboseala. „De fiecare dată când mă simt obosită, îmi dau jos ochelarii pentru câteva minute, mă opresc din ce fac, dacă citesc sau mă uit la televizor, şi închid ochii. Asta ajută ochii să nu se mai focuseze pe ceva anume, relaxează muşchii ochilor, iar tensiunea care cauzează oboseala este eliminată“, susţine Andrew Lotery, profesor de oftalmologie la University of Southampton.

Dă-ţi sacoul jos când ajungi la serviciu. „Orice îmbrăcăminte rigidă îţi distorsionează poziţia şi cauzează dureri de spate. De asemenea, te forţează să respiri folosind partea superioară a plămânilor, fapt ce creează tensiune la nivelul umerilor şi afectează poziţia şi respiraţia“, spune Robin Shepherd, preşedinte la General Osteopathic Council.

Ţine-ţi mâinile în buzunare în locuri aglomerate. „Când sunt în tren, îmi ţin mâinile în buzunare sau citesc o carte. Virusurile se pot transmite prin atingerea unei suprafeţ e contaminate, după care îţi pui mâna la nas“, afirmă Ron Eccles, director la Cardiff University.

sursa:www.evz.ro

Cele mai spectaculoase imagini ale stiintei: cristale, virusul HIV, retina, ribozom, celule de cancer.

vangelis - Slideshow jim warren art

Istoria Pastelui, de la eliberarea evreilor din Egipt la Iisus Hristos

Istoria Pastelui, de la eliberarea evreilor din Egipt la Iisus Hristos

In aceasta perioada a Postului, premergatoare marii sarbatori a Pastilor, credem ca este important sa aflam istoria acestui praznic care, conform Bibliei, s-a nascut in timpul noptii exodului, cand israelitii care locuiau in Egipt, privati de identitatea lor de popor, au hotarat si au reusit sa fuga de la faraon. Vom vedea insa ca sarbatoarea Pastelui are radacini mult mai vechi si ca in timp a capatat semnificatii diferite, majore.

Cartea Exodului relateaza cum intr-o noapte, in Egipt, unde se afla in robie poporul lui Israel, Dumnezeu l-a invatat pe Moise cum sa celebreze Pastele: fiecare familie trebuia sa taie, la asfintit, un miel de parte barbateasca, fara meteahna, mai mic de un an, si sa insemneze cu sangele lui poarta de intrare in casa, apoi sa manance din carnea fripta pe foc, membrii familiei sa ramana imbracati, cu sandalele in picioare si cu toiagul in mana. Tot din Biblie insa aflam ca israelitii cunosteau aceasta sarbatoare inainte de a iesi din Egipt.

Pesahul in vremurile de inceput si dupa fuga din Egipt
Sarbatoarea Pastelui s-a nascut in timpuri indepartate printre pastorii nomazi din Orient, la inceputul primaverii cand ei plecau spre zone cu pasuni mai bogate, din cauza sezonului secetos. In aceasta transhumanta, pastorii si turmele lor erau insotite si de un duh rau, dar si de Iahve. In noaptea dinaintea plecarii, pastorii sacrificau un miel in scopul de a indeparta pericolele din timpul calatoriei. Cu sangele animalului ungeau stalpii si betele de la corturi, iar mielul fript era consumat cu ierburi aromate si paine nedospita. Sarbatoarea se celebra in prima noapte cu luna plina din primavara in corturi. Cu timpul, aceasta celebrare a devenit evenimentul cel mai important al anului, care a fost numit "Pesah", ceea ce in limba ebraica inseamna "Trecere", adica trecere de la un pamant la altul. Dupa fuga din Egipt, in desert, Pesahul s-a transformat in circumstanta cea mai potrivita pentru a reinnoi amintirea unei "treceri", dar nu spre un pamant mai roditor, ci spre eliberarea din sclavia egipteana, determinata de mijlocirea extraordinara a lui Iahve. Sangele mielului ocrotea acum poporul ales, ierburile amare au devenit amintirea amaraciunilor indurate in Egipt, iar painea nedospita a capatat semnificatia grabei in care s-a produs fuga. Aceeasi graba este simbolizata si de consumarea mielului fript, nu gatit in vase, consumarea lui in picioare si cu toiagul in mana. Pesah a capatat chiar semnificatia lui Iahve care a trecut peste Egipt. Asa s-a nascut Pastele ebraic. Cu trecerea veacurilor, Pastele s-a transformat intr-o sarbatoare ce trebuia celebrata in familie, dar, la jumatatea secolului al VII-lea i.Hr., pe vremea regelui Iosia, a suferit o schimbare. Din porunca regelui, Pastele a devenit o sarbatoare publica, ce se celebra doar la templul din Ierusalim. Mielul nu mai era sacrificat de catre capul familiei, ci de catre preot, iar cu sangele lui nu se mai ungeau stalpii casei, ci se stropea altarul, ca o componenta complementara a ofrandei sacrificale. Primul Paste celebrat conform noii reforme religioase a avut loc in anul 621 i.Hr. De data aceasta, putea fi sacrificat nu numai mielul, ci si o vitica, chiar mai mare de un an, iar carnea trebuia consumata fiarta si apoi fripta, la apusul soarelui, la vremea iesirii din Egipt.

Pastele, de la surghiunul babilonian la vremea lui Iisus
O data cu incendierea templului din Ierusalim de catre babilonieni, in anul 587 i.Hr., preotii au revenit la vechea forma de celebrare a Pastelui in familie. Dupa reintoarcerea prizonierilor israeliti din Babilon, celebrarea Pastelui s-a facut prin sacrificarea animalului in templul reconstruit din Ierusalim, iar consumarea carnii in familie. Aceasta ultima faza a sarbatorii Pastelui se celebra pe vremea lui Iisus. In anul 70. d.Hr., romanii au daramat templul din Ierusalim, iar sarbatoarea Pastelui a inceput sa fie celebrata din nou in familie, asa cum se intampla si astazi la evrei. In anul 30 al erei crestine, stiind ca moartea Sa se apropie, Iisus a voit sa celebreze cina pascala impreuna cu discipolii Sai. In timpul acestei cine, El le-a vorbit ucenicilor despre iminenta mortii Sale si varsarea sangelui Sau si despre mantuirea pe care acest eveniment o va aduce lumii. Din acest moment, Pastele a capatat o noua semnificatie pentru cei care il urmau pe Iisus. Adica pentru crestini. Astfel, Pastele nu mai comemora iesirea sau eliberarea din Egipt, ci moartea si Invierea lui Iisus. Victima sacrificata nu mai era mielul, ci Insusi Iisus Hristos, iar sangele Lui nu mai ungea stalpii casei sau altarul templului, ci era varsat pentru mantuirea intregii omeniri. Eliberarea nu mai era din Egipt, ci din sclavia pacatului, iar termenul de Pesah nu mai insemna trecerea de la Egipt la libertatea promisa de Iahve, ci trecerea lui Iisus de la moarte la viata.

sursa:www.crestinortodox.ro

Un premiu Pulitzer cu origini romanesti

Washington Post“ a luat cele mai multe Premii Pulitzer anul acesta, sase, unul dintre ele fiind cistigat de Steve Fainaru, nepotul unui comunist roman. Nimeni nu s-a aratat demn de premiul pentru editorial

Cel mai prestigios premiu Pulitzer, cel onorat si cu o medalie de aur, Premiul pentru Serviciu Public, a mers anul acesta in redactia „Washington Post“, pentru dezvaluirile conditiilor oribile in care veteranii razboaielor din Irak si Afganistan sint tinuti in cel mai renumit spital militar american, Walter Reed Army Medical Center.

Juriul a luat aceasta decizie pe baza impactului emotional foarte puternic pe care l-a avut reportajul „Washington Post“ asupra natiunii americane, obligindu-i pe oficialii SUA la masuri si reforme.

Prima parte a reportajului la care Anne Hull, Dana Priest si fotograful Michel du Cille au muncit timp de patru luni, intrind si iesind din Walter Reed Army Medical Center incognito, fara stirea conducerii spitalului, a nascut o avalansa de plingeri din partea soldatilor raniti si a familiilor acestora si i-a determinat pe reporterii „Washington Post“ sa continue sa spuna povestea trista a veteranilor de razboi inca o data, cu noi si noi detalii, aratind ca, daca nu-i omoara birocratia si plimbatul hirtiilor care nu apar la fel de repede cum dispar, o vor face indiferenta si inconstienta personalului medical.

Steve Fainaru este jurnalistul de origine romana care a cistigat pentru „Washington Post“ Premiul pentru Articol pe teme internationale, cu seria sa de dezvaluiri naucitoare cu privire la firmele particulare de securitate care isi desfasoara activitatea in Irak, sfidind cele mai multe dintre legile dupa care opereaza fortele americane combatante.

Steve Fainaru a intrat initial la „Washington Post“ in 1999, ca reporter sportiv, scriind despre baseball si viata agentilor sportivi si a cautatorilor de talente, dar in 2004 pleaca pe front in cautare de „tarie“, sa scrie despre Irak. Cind se intoarce, e, cum spune fratele sau, Mark, tot reporter sportiv, „zdruncinat bine“, „mai tacut si mai ginditor“. In 2006, corespondenta sa de razboi este nominalizata la Pulitzer, pentru ca anul acesta sa il primeasca cu lacrimi in ochi.

Singurul combatant in jurnalism din familie este bunicul sau din partea tatalui, asa-numitul „Harry“ Fainaru, un comunist infocat care in anii ’50 scria cu ardoare sub pseudonim la un minuscul saptaminal romanesc din Detroit. In 1948, Harry a fost chemat in fata subcomisiei Senatului SUA, ce investiga activitatile comuniste, dar a refuzat furios sa-si decline orientarea politica. Steve Fainaru, spune editorul sau de la „Washington Post“, Phill Bennett, care i-a fost editor si la „Boston Globe“, este o „combinatie de duritate, deschidere si empatie fata de ce se intimpla“. S-a nascut in California, in Mountain View, la sud de San Francisco, si a terminat respectata Facultate de Jurnalism a Universitatii din Missouri.

„Washington Post“ a primit si Pulitzerul la categoria Comentariu, Steven Pearlstein fiind cel care l-a cistigat, iar „Washington Post Staff“ a fost onorat cu un premiu ce ii recompenseaza acoperirea jurnalistica exceptionala si multifatetata a tragediei din Virginia Tech, ce a spus cu acuratete povestea pe tot parcursul ei atit in editia print, cit si in cea online.

Cistigatorul categoriei Feature Writing este tot un jurnalist de la „Washington Post“, Gene Weingarten, pentru reportajul sau despre un violonist de talie mondiala care, ca un experiment, a cintat intr-o statie de metrou plina de trecatori nepasatori. Juriul a considerat ca, in acest an, nimeni nu a fost demn sa primeasca premiul pentru editorial.

Doua premii in valoare de 10.000 de dolari au fost acordate la categoria Articol de investigatii. Unul dintre ele l-a primit „The New York Times“ pentru seria de articole ale lui Walt Bogdanich si Jake Hooker despre ingredientele toxice din medicamente si alte produse de zi cu zi importate din China, care au fortat demisii atit din partea oficialitatilor americane, cit si chineze.

Pe celalalt l-a primit „The Chicago Tribune“ pentru dezvaluirea reglementarilor proaste destinate jucariilor, scaunelor de masina si patuturilor. Amy Harmon, de la „New York Times“, a cistigat premiul la categoria Articol de sinteza pentru examinarea amanuntita si impresionanta a dilemelor si problemelor de natura etica ce acompaniaza testele ADN, dindu-i greutate cu povestile unor participanti.

Pulitzerul pentru Articol pe teme locale a revenit unui ziar din Milwakee, iar agentia de stiri Reuters a cistigat primul ei Pulitzer din istorie cu o fotografie breaking news, facuta de Adrees Latif, ce surprindea momentul uciderii unui cameraman japonez, Kenji Nagai, in timpul unei demonstratii in Myanmar. Latif, acum in Nepal, era bucuros de premiu, caci, spunea el, „acest moment va ramine in istorie, ca sa le aduca aminte oamenilor ce s-a intimplat in acea zi“.

sursa:www.cotidianul.ro

Incalzirea globala arde economia

Cele mai importante sectoare economice vor fi şi cel mai afectate în următorii ani, arată un raport al KPMG.

Turismul, transporturile, să- nătatea, energia şi serviciile financiare sunt printre cele mai expuse sectoare la riscurile schimbărilor climatice, potrivit unui raport al KPMG. Firma de audit a împărţit sectoarele industriale în trei zone, în funcţie de siguranţă, incluzând în zona sigură doar industria alimentară, pe cea chimică şi telecomunicaţiile.

„Putem lua ca exemplu un sector cum e cel alimentar şi al băuturilor. Se presupune că prezintă un risc scăzut şi, cu toate astea, evenimente recente au arătat că această industrie este extrem de vulnerabilă la riscurile legate de climă, cum ar fi o creştere a costurilor cu materii prime din agricultură“, se arată în raport.

Poluarea costă

În cazul încălzirii globale cu 5-6 grade C, lucru care s-ar putea întâmpla în următorii zeci de ani, analiştii economici estimează o medie de 5%-10% pierderi anuale din PIB-ul global. Ţările sărace vor suferi costuri care pot ajunge la 10% din PIB, se arată în raport. Transporturile reprezintă un „contribuabil de bază“ la emisiile gazelor cu efect de seră, însumând 13% din total, alături de sectorul aviaţiei, cu 3,5%. În industria aeronautică, emisiile au crescut cu 87% din 1990 până în prezent.

Sectorul energetic este cu mult mai bine pregătit decât toate celelalte sectoare aflate în „zona periculoasă“, dar problemele legate de schimbările climatice cu care se confruntă fac din el cel mai riscant dintre cele 18 sectoare incluse în studiu. În România, sectoarele de rafinare, producţia de energie termică, metale feroase, sticlă şi materiale ceramice, celuloză şi hârtie vor fi afectate direct de schimbările climatice.

MĂSURI

Drepturi de emisii limitate

Limitele impuse României de Uniunea Europeană în privinţa emisiilor de CO2 şi de noxe au dus la reducerea numărului de certificate de emisie alocate iniţial companiilor. „Producţia de energie termică, rafinăriile, procesarea metalelor feroase, producţia de sticlă şi materiale ceramice, celuloză şi hârtie vor fi în mod direct afectate“, potrivit lui Şerban Toader, senior partner al KPMG România.

Oficiali ai UE au dat asigurări că firmele din aceste sectoare puternic poluante vor fi protejate prin reglementări speciale.

Schimbarea climei a aruncat planeta în criză

Încălzirea globală şi efectele sale negative au aruncat deja planeta în criză, iar sectorul energetic încearcă să ascundă de public amploarea acestei crize, a apreciat recent James Hansen, principalul specialist al NASA în probleme de climă.

„Emisiile de dioxid de carbon în atmosferă au atins deja un nivel periculos“, de 385 de particule per milion (PPM), ceea ce reprezintă un „punct critic“, a explicat Hansen, citat de AFP. Omul de ştiinţă american, actualmente director al Institutului Goddard de Studii Spaţiale din New York, este de părere că „există mijloace de rezolvare a problemei“ gazelor cu efect de seră. El propune închiderea, până în 2030, a tuturor centralelor cu cărbune, şi taxarea masivă a emisiilor acestora, până atunci. Hansen mai sugerează interzicerea construirii de noi centrale energetice, dacă acestea nu au şi un sistem de captare a propriilor emisii poluante.

Diversiune şi premeditare

Principalul obstacol în calea „salvării planetei“ nu este de ordin tehnologic, afirmă Hansen, care în 2006 a fost nominalizat de revista „Time“ printre cei mai influenţi 100 de oameni ai prezentului. Grav e că „industria energetică induce în eroare publicul şi responsabilii politici asupra cauzelor schimbării climei“, afirmă Hansen, adăugând că „situaţia este similară cu cea a producătorilor de ţigări: ei ştiu că fumatul cauzează cancer, dar au angajat oameni de ştiinţă să demonstreze contra

AVERTISMENT OMS

Sănătatea umană, în pericol

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat ieri un apel la luarea de măsuri urgente în lupta contra încălzirii globale, ale cărei consecinţe pentru sănătatea umană au început să se facă simţite. „Sunt necesare acţiuni urgente pentru diminuarea impactului încălzirii globale în urmă toarele decenii“, a spus Margaret Chan, directoarea generală a OMS.

Creşterea temperaturii medii a planetei este de natură să ucidă prin manifestări precum valuri de caniculă, inundaţii, uragane şi secetă, printre multe altele. Toate aceste fenomene afectează calitatea apei, favorizând apariţia a nenumărate boli.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/798982/Incalzirea-globala-arde-economia/

Transplant de destin

Un american care a beneficiat de un transplant de cord s-a căsătorit cu văduva donatorului şi şi-a pus capăt zilelor exact ca acesta.

Un american care a primit prin transplant inima altui bărbat care se sinucisese şi-a luat viaţa exact în acelaşi fel, la 12 ani după operaţie, scrie cotidianul britanic „The Daily Telegraph“. Mai ciudat, aceeaşi femeie a rămas văduvă pentru a doua oară în urma unor tragedii trase la indigo.

Sonny Graham, care a primit inima lui Terry Cottle, se căsătorise cu fosta soţie a donatorului. Cei doi s-au întâlnit după ce Graham a început să-i scrie femeii, după ce a aflat că inima lui i-a aparţinut defunctului ei soţ.

La 12 ani după realizarea cu succes a transplantului, Graham, în vârstă de 69 de ani, s-a sinucis trăgându- şi un glonţ de carabină în beregată. Corpul său neînsufleţit a fost descoperit în garajul casei. Poliţia din Vidalia, Georgia, a comunicat că nu au existat indicii care să sugereze altceva decât sinuciderea.

Salvat de sinucigaş

În 1995, Graham se afla la un pas de moarte din cauza unei maladii cardiace avansate, unica lui salvare fiind un transplant. El mai avea aproape şase luni de trăit, când Universitatea de Medicină a Carolinei de Sud l-a anunţat că există o inimă disponibilă.

Graham s-a dus la spital şi a făcut transplantul în aceeaşi zi în care a primit telefonul.

Inima îi aparţinuse lui Cottle, care, la 33 de ani, se sinucisese trăgându-şi un glonţ în cap. La acea vreme, Graham nu cunoştea identitatea donatorului, ci doar că inima aparţinuse unui bărbat de 33 de ani. Un an mai târziu, el a contactat agenţia care s-a ocupat de donarea organului, dorind să mulţumească familiei bărbatului datorită căruia se afla încă în viaţă. Aşa a început să-i scrie tinerei văduve Cheryl, acum în vârstă de 39 de ani, mamă a patru copii din prima căsătorie.

Recunoştinţă şi dragoste

Ulterior, cei doi s-au şi întâlnit, s-au îndrăgostit şi s-au căsătorit, mutându-se împreună din California în Georgia. „Întâlnirea cu Sonny a făcut totul mai uşor pentru mine, ştiind că din ceva atât de rău a putut ieşi ceva atât de bun“, declara Cheryl după căsătorie, încheiată în 2004. Într-un interviu acordat în 2006, Graham declarase că a simţit un ataşament neobişnuit şi instantaneu când a văzut-o prima oară pe Cheryl. „Era ca şi cum o ştiam de ani de zile. Nu-mi mai puteam lua ochii de la ea“, a spus el.

Femeia, de profesie asistent medical, este atât de îndurerată de pierderea celui de-al doilea soţ, cât şi consternată de bizareria situaţ iei. Nici ea, nici vreunul dintre prietenii lor nu remarcaseră la Sonny Graham vreun semn de depresie cât de mic. Bărbatul nu a lăsat nici obişnuitul „bilet al sinucigaşului“.

EFECTE SECUNDARE

Memorie celulară

Unii oameni de ştiinţă spun că există peste 70 de cazuri documentate despre persoane care în urma unui transplant au suferit modificări bruşte de personalitate, preluând una sau mai multe dintre caracteristicile donatorului. Luna trecută, o femeie din Lancashire, Marea Britanie, a declarat că gusturile sale literare s-au schimbat radical, în urma unui transplant de rinichi. Cheryl Johnson, care citea numai biografii de celebrităţi şi cărţi „uşoare“, precum „Codul lui Da Vinci“, a început să lectureze opere clasice, precum „Război şi Pace“, de Dostoievski. În Statele Unite, profesorul Leslie Takeuchi, de la Universitatea Carolinei de Nord, dă un exemplu şi mai radical: o lesbiană de 29 de ani, pasionată de mâncărurile fastfood, a primit inima unei tinere de 19 ani, care fusese vegetariană şi înnebunită după bărbaţi. După transplant, femeia a descoperit că nu mai poate consuma carne şi că-i plac bărbaţii, căsătorindu-se cu unul. Fenomenul, numit memorie celulară, nu este unanim acceptat în lumea ştiinţifică.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/798928/Transplant-de-destin/